ADEVARUL : INTERVIU CU LAURA CODRUTA KOVESI

De ce scapă oamenii cu bani de închisoare? Sunt foarte multe cauze complexe în care sunt vizaţi politicieni sau oameni de afaceri, care trenează de ani buni pe rolul instanţelor. Greşesc procurorii?
 Cred că această întrebare nu trebuie să o adresaţi Ministerului Public. Aceeaşi întrebare mi-o pun şi eu. Când este vorba despre un furt simplu, despre o persoană necunoscută sau despre o faptă de mică corupţie se dau soluţii definitive în trei luni de la flagrant. Sunt foarte multe soluţii. Poate 70% din soluţiile date de instanţe anul trecut pe cauze de mică corupţie. Şi aceeaşi întrebare mi-o pun şi eu. Sunt cauze complexe în care soluţia nu poate fi dată în trei luni, dar poate fi dată în şase luni, în opt luni. Să ştiu şi eu: a greşit procurorul? Dar răspunsul trebuie să îl găsiţi la instanţă. Şi se invocă probleme legislative, probleme de resursă umană, dar asta trebuie să fie preocuparea CSM.

Este o înfrângere grea decizia Curţii de Apel Bucureşti de a-l pune în libertate pe Sorin Ovidiu Vîntu şi pe ceilalţi învinuiţi  în dosarul ,,Petromservice"?

Nu cred că este niciun fel de înfrângere. Nu suntem plătiţi în funcţie de cât de multe arestări avem, scopul nostru, ca procurori, este să administrăm probe şi să efectuăm urmărirea penală. Nu aş vrea să comentez decizia instanţei în acest caz. Am comentat doar ce a făcut Ministerul Public şi eu cred că aici procurorii şi-au făcut treaba.

Credeţi că nu au existat scăpări ale procurorilor în acest dosar?

Vă asigur că nu a existat niciun fel de scăpare. Ştim cu toţii, şi nu e o noutate, că de-a lungul timpului au fost anumite scăpări, intenţionate sau nu, nu ştiu, e treaba CSM-ului să stabilească, în toate dosarele în care a fost cercetată această persoană, şi nu numai ea. Deci, vă asigur că în acest dosar s-a lucrat pe procedură de la cap la coadă. Şi chiar îi felicit pe colegii mei pentru operativitate, pentru profesionalism şi pentru fermitate. Nu comentez ce a făcut instanţa. Repet, comentez ce au făcut procurorii într-un dosar în care ai 72.000 de persoane vătămate, ai un prejudiciu estimat la peste 80 de milioane de euro, ai un dosar de o complexitate deosebită, ai mutări de sume de bani în străinătate, ai elemente de extraneitate, ai cooperări cu colegi din străinătate care-ţi furnizează informaţii.

Spuneaţi că CSM ar trebui să verifice scăpările din dosarele în care a fost cercetat SOV...

Da, mă refer la scăpările din dosarul ,,FNI",  din dosarul „BID", din toate dosarele care au existat. Şi există o soluţie de infirmare pe care am făcut-o în vară, ocazie cu care am constatat toate scăpările care au avut loc. Acum, că au fost intenţionate, neintenţionate, nu e treaba mea. Doar am constatat că nu s-au respectat toate normele şi toate dispoziţiile legale în acest dosar. CSM a anunţat că face verificări pe aceste aspecte, e competenţa lor. Competenţa mea este să verific legalitatea, să constat că nu s-a respectat legea, să infirm soluţiile şi să redeschid aceste dosare. Mai departe, este treaba CSM cine a fost vinovat: că a greşit poliţistul, că a greşit procurorul, că a greşit sau nu instanţa, e treaba CSM, eu nu comentez.
Procurorul general nu se sfiieşte să arate problemele din sistem
În dosarul „Petromservice", valoarea bunurilor sechestrate este foarte mare. Au mai fost şi alte cauze cu valori apropiate acesteia?

Dacă vorbim despre cauzele în care se instrumentează fapte care produc prejudiciu, instituirea măsurilor asigurătorii, potrivit legii, este obligatorie. Sigur că sunt foarte multe situaţii în care colegii, când încearcă să instituie o măsură asigurătorie, nu găsesc bunuri sau bunurile sunt pe numele altor persoane. De aceea, noi am susţinut în mod pozitiv acel proiect privind confiscarea extinsă. Într-un singur caz, cel pe care l-aţi amintit (Petromservice), într-adevăr valoarea măsurilor asigurătorii este semnificativă şi nu ştiu dacă s-au instituit măsuri de o asemenea amploare în alte dosare. Dar s-au indisponibilizat 130 de imobile, şi când spun imobile mă refer la spaţii comerciale cu câte 20-30 de încăperi, mă refer la blocuri, la terenuri, dar au fost indisponibilizate şi sume care au fost găsite în conturile bancare.

În conturile bancare din România?

Da, în conturile bancare din România. Dar s-a solicitat şi blocarea conturilor bancare din străinătate. Este Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Statului care funcţionează în Ministerul Justiţiei, prin intermediul căruia am transmis solicitările noastre de a se bloca toate sumele din conturile bancare din străinătate.

Prin intermediul acestui Oficiu pot fi puse sub sechestru şi proprietăţile pe care aceşti oameni le deţin în străinătate?

Da, se pot institui astfel de măsuri asigurătorii pe orice bunuri mobile sau imobile. Măsurile luate până în prezent sunt pe bunurile din România pentru că a fost mult mai uşor de verificat. Noi am cerut, prin solicitări de asistenţă judiciară, blocarea acestor bunuri mobile sau imobile în străinătate şi sigur că, în acest dosar, se continuă identificarea tuturor bunurilor mobile pe care aceste persoane suspectate de comiterea de infracţiuni le deţin în străinătate.

Aţi cerut CSM să apere reputaţia procurorilor jigniţi în sala de judecată, dar CSM a sesizat CNA pentru că jurnaliştii au mediatizat excesiv acest episod. Aţi avut o discuţie cu colegii de la CSM?

Ştiţi cum e? E ca şi cum te-ai duce la magazin, ai cere un kilogram de mere şi ai primi un kilogram de pere... Eu nu am avut o discuţie cu cei de la CSM, am aflat doar seara, de la televizor, ce s-a întâmplat acolo şi apoi am vorbit cu procurorul de caz, care mi-a povestit ce s-a întâmplat în sala de judecată.

Inspecţia judiciară a CSM va face o anchetă în acest caz?

Eu cred că trebuie să facă, din moment ce noi am sesizat acest lucru. Eu l-am sesizat din două puncte de vedere. În primul rând pentru că a fost jignit întreg corpul  profesional al procurorilor. Nu poţi să calomniezi toţi procurorii din ţară fiindcă aşa vrei tu. Şi, în al doilea rând, poliţia şedinţei de judecată cine o asigură? Ce afirmaţii pot fi făcute invocând dreptul la apărare? Pentru că n-au fost jigniţi numai procurorii, nu e treaba mea să apăr judecătorii, dar au fost jigniţi chiar şi judecătorii... Eu am aşteptat toată dimineaţa ca CSM, care e garantul independenţei şi care trebuie să intervină în astfel de situaţii, să o facă. Nu am întrebat de ce nu au intervenit. Eu am făcut o sesizare şi le-am cerut clar să verifice aceste aspecte. Aştept de la membrii CSM să fie la fel de prompţi, la fel de acizi, la fel de severi cu declaraţiile unei persoane suspectate că a comis infracţiuni, cum sunt şi cu declaraţiile unor oameni politici. Când iese un om politic şi spune că justiţia nu este eficientă, fără a da exemple concrete, CSM are o reacţie promptă. Aştept aceeaşi reacţie promptă atunci când corpul profesional al procurorilor este jignit, este calomniat în mod nedrept. Sper ca Inspecţia judiciară să aibă un răspuns prompt şi rapid.

Care este relaţia Ministerului Public cu actualul CSM?

Dacă vreţi o părere despre relaţia noastră cu CSM, pot să vă spun că acum este un dialog mai bun decât cu vechiul CSM. Există mai multă deschidere. Problema pe care o văd eu în CSM este alta. Acolo, fiecare a venit cu nişte priorităţi proprii, cu un program propriu. Şi, când se adună în plen, când trebuie să ia o decizie ca organ colegial se vede că nu este eficienţă şi nu este consecvenţă, chiar dacă fiecare are idei bune, are principii sănătoase şi chiar doreşte să reformeze. Problema este că nu gândesc ca un organ colegial care trebuie să ia nişte decizii consecvente, corecte şi care să schimbe lucrurile ce nu merg în sistem. Dacă fiecare o ia pe cont propriu, nu merge, fiindcă o decizie a CSM trebuie să fie una colectivă, asumată de o majoritate... Cred eu că asta este problema la CSM, nu de rea voinţă sau de lipsă de
interes.

"Aştept de la membrii CSM să fie la fel de prompţi, la fel de acizi, la fel de severi cu declaraţiile unei persoane suspectate că a comis infracţiuni, cum sunt şi cu declaraţiile unor oameni politici.''

În dosarele în care există probe suficiente mai e nevoie de expertize costisitoare?

Costurile cu expertizele sunt destul de mari, se suportă de la bugetul de stat şi sunt două categorii de probleme care apar. Prima - noi avem specialişti în cadrul DNA şi DIICOT care fac anumite constatări. De multe ori, în instanţă se spune că nu se poate ţine cont de aceste constatări, pentru că aceşti specialişti sunt angajaţi ai unor instituţii publice. Or, eu cred că nu expertul trebuie să fie independent şi imparţial, ci judecătorul.

Se vehiculează de ani că multe dintre dosarele instrumentate de Parchetul General şi de DNA sunt doar parte a unui război politic...

Resping categoric ideea că noi facem parte dintr-un război politic. Noi nu facem cercetare în funcţie de culoarea politică şi chiar aţi văzut că în ultimii ani procurorii au atins în anchetele lor toate sferele publice, chiar dacă a fost politică, a sportului, a culturii şi indiferent de calitatea de membru al unui partid sau al altuia. Au fost cercetate persoane din toate partidele. Şi nici nu ne putem conduce ancheta după agenda publică a nu ştiu cărui partid. Că am mai auzit: „Da, acum a început urmărirea penală, când personajul X face ceva". Păi, dacă eu acum am fost sesizat, acum fac anchetă, e vina mea că persoana publică sau partidul lui are altă agendă? 

Omul de rând se gândeşte că în România cu cât furi mai mult, cu atât scapi mai repede...

Este adevărat că se poate crea neîncredere în ceea ce se face, chiar dacă un dosar este bine făcut şi se administrează toate probele. Eu nu cred că evaluarea unui procuror se face numai pe baza obţinerii mandatului de arestare. În cele mai multe dintre cazuri nu se dispune arestarea preventivă, însă se dispune interzicerea părăsirii ţării, care e tot o măsură preventivă. Asta înseamnă? Că există faptă, că există indicii că s-a comis o faptă penală, că există probe, dar că persoana respectivă nu trebuie neapărat să stea în arest preventiv. Dacă există diferenţe de interpretare între ce face procurorul şi ce face judecătorul, am mai înţelege. Judecătorul este mai echilibrat, vrea să vadă şi apărarea, şi acuzarea şi trebuie să ia o decizie, iar procurorul, să zicem, este preocupat de acuzare. Ei, problema cea mai mare apare când între judecători sunt opinii diferite. Şi aici mă refer la judecătorul de la fond, care judecă o cerere de arestare preventivă, îşi însuşeşte opinia procurorului şi se ajunge în recurs, când alt judecător, cu aceeaşi pregătire, pe aceeaşi lege, în acelaşi dosar, pe aceleaşi probe, judecă diferit. Aici cred eu că CSM ar trebui să se implice şi să rezolve această problemă, care nu face bine nici judecătorilor, şi nici procurorilor şi nici persoanelor care sunt suspectate.

Am văzut judecători de la Înalta Curte suspectaţi de fapte de corupţie. E posibil să vedem şi procurori ai Parchetului General sau ai DNA, cercetaţi pentru astfel de fapte?

Orice e posibil. Cei care comit fapte penale trebuie investigaţi. De când sunt eu procuror general nu există această practică. Pe vremuri, în sistem era o practică: lua cineva mită sau făcea o boacănă, era chemat de şef, i se spunea dă-ţi demisia, şi pleca. Da, sunt foarte mulţi colegi care au plecat prin demisie şi toată lumea crede că aşa au ales ei alt drum în viaţă, dar, de fapt, au fost chemaţi de şefi şi li s-a pus în vedere să plece. Aşa ceva acum nu se mai întâmplă: dacă ai comis o faptă penală, răspunzi pentru ea.

Mai aveţi mai puţin de un an de mandat ca procuror general. Veţi rămâne la conducerea PG?

Asta este o întrebare la care nu vă pot răspunde eu, nu mă pot numi singură. Decizia de a numi procurori pe o funcţie de conducere aparţine ministrului Justiţiei şi preşedintelui. Ce vă pot spune sigur este că nu voi mai fi procuror general. Nu am luat o decizie cu privire la ce voi face după ce voi termina acest mandat. Dar cert este că
mi-am propus să rămân în sistemul judiciar.

Pe cine vedeţi şef la DNA în locul lui Daniel Morar?

Este o problemă, ma ndatul lui Daniel Morar va expira în februarie şi va trebui să discut şi cu el, va trebui să discut şi cu ministrul Justiţiei, pentru că, vă spun, în situaţii similare, când a expirat o funcţie de conducere, pentru continuitate, noi am delegat acea persoană să conducă structura din care făcea parte până la momentul unei numiri sau a ocupării prin concurs a acelei funcţii. Aceeaşi situaţie va trebui să o discutăm şi pentru DNA. Va trebui să discut cu ministrul Justiţiei dacă doreşte ca în februarie să facă direct o numire pe o funcţie de conducere sau dacă doreşte să se asigure un interimat şi să facă o numire când expiră celelalte funcţii de conducere.
SURSA ADEVARUL

MOARTEA PROCUROAREI LUI VANTU, UN MISTER APROAPE DEZLEGAT

Analizele toxicologice în cazul morţii Luminiţei Şega, singurul procuror care l-a pus sub acuzare pe "tatăl FNI", ar putea fi realizate luna aceasta.
A fost otrăvită, zilnic, timp de mai bine de un an, de un om al "serviciilor", care i-a picurat în cafea sau în apa minerală câte un strop de alumină? Sau a fost doborâtă de stresul la care a fost supusă muncind până la epuizare pentru a-l pune sub acuzare pe Sorin Ovidiu Vîntu în dosarele "FNI" - "FNA" - "BID" - "Banca Agricolă", pe care le-a instrumentat singură, după ce toţi colaboratorii ei au fost retraşi din anchetă?

Sunt doar două dintre întrebările pe care şi le pun acum foştii colegi, procurori în Parchetul General, în legătură cu moartea învăluită încă în mister a procuroarei Luminiţa Şega, singurul anchetator care l-a pus sub acuzare pe SOV, la scurt timp după prăbuşirea FNI, într-o perioadă în care acesta se bucura din plin de protecţia unor oameni cu funcţii-cheie în instituţiile statului, inclusiv în poliţie şi în serviciile secrete.


Ancheta, deschisă la cererea fratelui

Răspunsul la dilemele anchetatorilor, dar şi la cele ale familiei Şega atârnă de rezultatele unor teste toxicologice, care să confirme sau să infirme ipoteza lansată, la scurt timp după moartea procuroarei, de reputatul toxicolog dr. M. Leitha, de la Clinica de Toxicologie din Bergamo (Italia): intoxicaţie cu alumină. Procurorul Luminiţa Şega a murit pe 31 iulie 2006, la vârsta de 42 de ani.

Ultimul an de viaţă îl petrecuse în spitale, în timp ce medicii se chinuiau să afle care este boala de care suferea.

Totul începuse într-o zi de la mijlocul lunii martie 2005, când procuroarei i s-a făcut brusc rău în biroul ei de la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) şi a început să se zvârcolească pe podea, acuzând dureri groaznice de cap.

Din acel moment şi până la moartea sa, nici măcar un medic nu a reuşit să identifice maladia misterioasă care în cele din urmă a şi ucis-o. Rezultatul testelor de la Clinica din Bergamo care indicau o posibilă otrăvire cu alumină au apărut prea târziu, după ce Luminiţa Şega fusese deja înmormântată.

O anchetă în cazul morţii anchetatorului a fost deschisă abia cu doi ani în urmă, mai exact la începutul lui 2009, la insistenţele fratelui acesteia, prof. dr. Mircea Slăvilă, care le-a cerut procurorilor deshumarea cadavrului surorii sale. Dosarul se află încă pe rolul Parchetului Tribunalului Bucureşti.

"Cu mari presiuni, m-am luptat doi ani să obţin aprobarea pentru deshumarea trupului surorii mele ca să se poată recolta probele pentru analiza toxicologică. Iar acum, au mai trecut încă doi ani şi ceva de la deshumare şi tot nu am rezultatul. O analiză toxicologică se face într-o lună, două, trei, cinci... nu în doi ani ", a declarat, pentru EVZ, dr. Slăvilă.

El îi acuză pe anchetatori că sunt dezinteresaţi şi nu vor să clarifice cum a murit colega lor, Luminiţa Şega. "Nu-i interesează să afle dacă a fost omorâtă, cine a omorât-o. Ştiţi unde era dosarul ultima oară când m-am interesat ce se mai întâmplă cu ancheta? La rubrica «Diverse», unde sunt toate găinăriile... De când s-a deschis ancheta, pe mine m-a chemat procurorul de caz doar o singură dată ca să mă audieze oficial. Şi atunci mi-a pus doar câteva întrebări. M-a întrebat atunci pe cine bănuiesc eu că ar fi ucis-o pe sora mea. Iar eu le-am răspuns că în primul rând îi bănuiesc chiar pe ei pentru că, dacă a fost otrăvită, asta s-a întâmplat în sediul Parchetului, unde lucra", acuză fratele Luminiţei Şega.

Analize toxicologice, la cinci ani după moarte

Surse judiciare au explicat însă pentru EVZ că anchetatorii au mâinile legate în lipsa unei analize toxicologice prin care să fie stabilită cauza morţii.

"Buletinul toxicologic eliberat de specialiştii Clinicii din Bergamo este destul de vag şi a intrat în posesia familiei Luminiţei Şega după ce aceasta murise, iar familia refuzase autopsia. Asta, şi pentru că magistratului îi fusese pus un diagnostic, confirmat de mai mulţi specialişti români (a fost internată la nu mai puţin de şase spitale) şi de cei de la Clinica AKH din Viena, unde a şi fost supusă unei intervenţii chirurgicale: o distrugere progresivă a creierului.

Acum doi ani, fratele fostului procuror a cerut deshumarea cadavrului şi deschiderea unei anchete, prin care să fie stabilită cauza morţii. Există suspiciuni că ar fi fost ucisă, însă acestea nu pot fi confirmate fără analize toxicologice, referitoare la intoxicaţia cu metale, care nu au putut fi însă realizate până acum", au explicat surse judiciare. Motivul: directorul Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici", prof. dr. Dan Dermengiu, le-a transmis procurorilor că astfel de teste nu pot fi realizate în România.

"S-au purtat discuţii cu un laborator din SUA, însă costurile realizării testelor acolo nu au putut fi suportate din fondurile Ministerului Public. Se ridicau la câteva zeci de mii de euro", au adăugat sursele citate.

Aşa s-a ajuns la situaţia în care testele - care ar dura aproximativ două săptămâni - ar putea fi realizate abia acum de specialişti de la Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară. "Abia de curând legiştii ne-au spus că există această soluţie. Sperăm ca, până la finele acestei luni, să avem şi cauza morţii. În lipsa acesteia, în acest moment, chiar dacă ar veni cineva la uşa noastră să susţină că a otrăvit-o pe Luminiţa Şega, nu l-am putea pune sub acuzare fără o probă indubitabilă care să demonstreze că a fost otrăvită", au explicat sursele citate.

Ultimele dosare "grele" instrumentate de Luminiţa Şega l-au vizat pe Sorin Ovidiu Vîntu, pe care l-a pus sub acuzare pentru infracţiuni economice grave. Dosarele i-au fost însă luate în 2004, iar SOV a fost "albit" fără a mai fi anchetat.

CEI PATRU VINOVATI DE FUGA LUI DINEL STAICU

După Omar Hayssam, Nicolae Popa şi alţi condamnaţi la pedepse grele cu închisoare, autorităţile române l-au scăpat printre degete şi pe Dinel Staicu, fostul baron al SIF Oltenia. România Liberă a încercat să identifice care sunt principalii vinovaţi de fuga omului de afaceri cu doar o zi înainte de a intra la puşcărie.

Fostul şef al SIF Oltenia, Dinel Staicu, a fost condamnat definitiv pe 4 aprilie, de Curtea de Apel Bucureşti, la şapte ani de închisoare cu executare, în dosarul privind fa-limentarea Băncii Inter-naţionale a Religiilor. A doua zi, poliţiştii l-au căutat pe Staicu ca să-l ducă la închisoare, dar nu l-au găsit, motiv pentru care acesta a fost dat în urmărire naţională. Între timp, oamenii legii au aflat că Dinel Staicu şi-a schimbat numele în Dinel Nuţu, demers aprobat de Primăria din Craiova. Pe 7 aprilie, instanţa l-a dat în urmărire internaţională pe omul de afaceri, după noul nume. Şeful Poliţiei Române, Liviu Popa, a declarat public faptul că omul de afaceri ar fi părăsit ţara în seara zilei de 3 aprilie, în Ungaria, „şi de acolo, mai departe cu avionul".
Evoluţia acestui caz este halucinantă şi nu poate ocoli o întrebare legitimă: este vorba despre un lanţ de erori monumentale sau Dinel Staicu a fost lăsat intenţionat să scape? România Liberă a stat de vorbă cu specialişti în drept şi a încercat să depisteze care sunt instituţiile care pot fi trase la răspundere pentru fuga omului de afaceri. În funcţie de rolul jucat în acest caz, ordinea vinovaţilor ar putea arăta astfel: procurorii de caz, judecătorii de la instanţele de fond şi apel, Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Stare Civilă al Primăriei din Craiova.

Procurorii

De ce nimeni nu a cerut măsura interdicţiei de părăsire a ţării împotriva lui Dinel Staicu în condiţiile în care acesta era judecat în cel puţin două dosare penale? În cazul în care un reprezentant al autorităţii statului ar fi decis acest lucru, ar fi existat şanse mari ca Dinel Staicu să fie acum în închisoare.
Specialiştii contactaţi de RL susţin că, încă din faza de urmărire penală a lui Dinel Staicu, procurorii de caz puteau să ceară această măsură. „Este prevăzută de Codul Penal şi se poate aplica în cazul unor speţe unde urmăritul penal este vizat de o pedeapsă cu ani mulţi de închisoare. Există nenumărate alte cazuri în care procurorii au cerut acest lucru şi li s-a aprobat", a declarat pentru RL un reprezentant al Tribunalului Bucureşti, care nu a dorit să fie citat.

Judecătorii

Un profesor de Drept Penal a declarat pentru RL că judecătorii puteau decide singuri că Dinel Staicu nu poate părăsi ţara. Este vorba atât despre completul de judecători de la fond, cât şi cel de la apel. „Potrivit articolului 350, aliniat 1, din Codul de Procedură Penală modificat prin Legea nr.356/2006, judecătorul poate decide singur această măsură. Având în vedere că în acest caz, în apel, instanţa l-a condamnat pe Staicu la 12 ani de închisoare, atunci instanţa trebuia să-i interzică inculpatului să părăsească ţara", argumentează profesorul de drept penal.
Paradoxal este faptul că într-un al dosar penal în care Dinel Staicu era acuzat de preju-di-cie-rea companiei Transgaz Mediaş, procurorii au cerut instanţei luarea acestei măsuri asiguratorii. Cererea a fost depusă pe 24 ianuarie la Judecătoria Sectorului 2 (acolo unde era s-olu-ţionat dosarul) şi era urmarea faptului că procurorii aflaseră de intenţia lui Staicu de a-şi schimba numele. La acel moment, Tribunalul Bucureşti tocmai îi majorase pedeapsa de la 4 la 12 ani de închisoare în dosarul de-valizării B-ăncii In-ter-naţionale a Religiilor (BIR).
Atunci, anchetatorii au depus cererea privind interdicţia în singurul dosar aflat pe rol, întrucât în recursul declarat de Staicu în cazul BIR abia se fixase termen de judecată.
Totuşi, pe 16 februarie Judecătoria Sectorului 2 a respins cererea DNA de impunere a interdicţiei de a părăsi ţara, deşi procurorii susţineau, pe de o parte, că demersul lui Dinel Staicu de schimbare a numelui ridică suspiciuni, iar pe de altă parte că fostul preşedinte al SIF Oltenia tergiversa finalizarea dosarului prin absentarea de la mai multe termene de judecată.

Motivaţie: „Nu constituie motive necesare şi suficiente"

În cele din urmă, judecătoarea Carmen Constanţa Balaci a respins cererea DNA, arătând că "motivele invocate în cerere nu constituie motive necesare şi suficiente care să conducă la concluzia că pentru realizarea scopului procesului penal şi buna desfăşurare a acestuia este utilă luarea acestei măsuri". Surse judiciare au declarat însă pentru RL că magistratul a interpretat cererea DNA „mecanic". „Tehnic vorbind, magistratul este acoperit de lege. Practic, cererea DNA putea fi privită într-un context mai larg. Nimeni însă nu avea ce să îi impute magistratului dacă lua acea măsură întrucât este oricum o decizie lăsată la latitudinea magistratului. Dinel Staicu avea la acel moment o condamnare de 12 de ani închisoare. Avem demersul de schimbare a numelui. Practic avea suficiente motive să fugă. O eventuală interdicţie de a părăsi ţara îi putea fi ridicată dacă pe parcursul procesului se arăta că suspiciunile DNA nu erau întemeiate. Mai exact, dacă Curtea de Apel Bucureşti nu îl condamna, Dinel Staicu putea scăpa şi de interdicţie", au declarat sursele RL.
SURSA ROMANIA LIBERA