Se afișează postările cu eticheta oligarhi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta oligarhi. Afișați toate postările

vineri, 3 iunie 2011

TIRANUL VREA SA LE IA BANII OLIGARHILOR.SARITI!

Nu trecuseră nici câteva minute de la anunţarea propunerilor de modificare a Constituţiei când haitele vînto-voiculesciene s-au repezit la gâtul lui Băsescu denunţând „autoritarismul'', „dictatura'', „jupânul''. Felix însuşi l-a comparat cu Hitler pe fondul ariei „diversiunii'' cântată regulamentar de cei doi backing vocals C&V. Dar cu ce i-a speriat „dictatorul'' în asemenea măsură?


Imunitatea parlamentară. Până acum era totul limpede, bine reglat şi de la sine înţeles. Afacerile se împleteau armonios cu politica, banii la partid curgeau în şuvoi constant şi neîntrerupt iar protagoniştii binemeritau de la partid un loc ferit de furtuna Justiţiei în Parlamentul ţării. Frumos, elegant, toată lumea era mulţumită. Acum, Dictatorul, în ura sa faţă de democraţie, vrea să destructureze un sistem care s-a creat cu greutate şi sacrificii în 20 de ani şi să distrugă cu inconştienţă cordonul ombilical care leagă oligarhia economică de partidele politice. Fără imunitate, atractivitatea Parlamentului pentru tot felul de indivizi gen Păsat, Voicu, Năstase, Ridzi etc. dispare. Ce rost are să mai faci politică, dacă oricum rişti să te trezeşti cu DNA-ul la uşă? Ce-i de făcut? Trimiţi haita să latre „atentat la democraţie''.
Limitarea deficitului la 3%. Au făcut-o nemţii iar francezii s-au arătat dispuşi să-i urmeze, mai ales că e criteriu Maastricht. Dar nu acesta este motivul pentru care trebuie trecut în Constituţie - România nu este în zona euro şi nici n-ar trebui să se grăbească să intre - ci pentru că formulează un cadru strâmt pentru politicile guvernamentale. Din punctul de vedere al acestui autor limitarea deficitului ar fi trebuit însoţită de o limitare a pragului de impozitare a venitului. Cum arată acum, ori de câte ori guvernele vor fi în situaţia de a încălca limita de deficit este cel mai probabil că vor mări taxele în loc să reducă cheltuielile.

Creşterea taxelor îi poate costa electoral pe guvernanţi dar ideea nu este să schimbi guvernele ca pe ciorapi ci să ai taxe mici şi guverne responsabile cu banul public. Faptul că instanţelor judecătoreşti li se ia dreptul de a se amesteca în politica fiscală este o corectură care restaurează separaţia puterilor în stat, dar faptul că guvernului îi revine puterea absolută de a taxa este de natură să îngrijoreze. Nici un guvern nu s-a ridicat la înălţimea acestei responsabilităţi. Ceea ce aduce bun limita de 3% este faptul că neagă guvernanţilor posibilitatea de a-şi ascunde incompetenţa, clientelismul şi pomenile electorale în deficitul bugetar aşa cum a făcut Vosganian şi guvernul Tăriceanu.
Dar, dacă li se ia partidelor acest instrument inestimabil de satisfacere a clientelei, atunci ce folos să mai guvernezi? Dacă nu mai poţi să aloci din pix bani care nu există băieţilor tăi şi apoi să împarţi povara în mod „echitabil'' pe umerii proştilor care încă mai cred că pot reuşi prin muncă în „statul social'' - sintagmă care, din nefericire, rămâne neatinsă în Constituţia lui Băsescu - atunci ce chichirez mai are să fii la putere? Ce-i de făcut? Asmuţi haita să latre „legiferarea austerităţii'', „instituţionalizarea sărăciei'' şi altele asemenea.

Responsabilizarea Justiţiei. În prezent, judecătorul român poate lua cam ce hotărâri vrea, cam cum îl taie pe el capul fără să dea socoteală aproape nimănui şi să respecte cam cum pofteşte procedurile. Procurorul poate da şi el NUP-uri tot după amoc. De răspuns pentru ele răspund numai în cazul în care îşi execută funcţia „cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă''.
Din punct de vedere administrativ (că penal DNA-ul a început să se mişte şi în zona magistraţilor) reaua-credinţă şi grava neglijenţă le constată Consiliul Superior al Magistraturii din care fac parte 9 (nouă) judecători plus preşedintele Curţii Supreme plus 5 procurori (15 din 19), care votează în secret şi tot cum îi taie capul dacă e cazul de aşa-ceva. Până acum s-a întâmplat numai în cazul Gorbunov, dar de regulă, magistratul român n-are a se teme de nimic.
În Constituţia lui Băsescu scrie că magistratul răspunde pentru erorile comise, că CSM este format din 5 judecători, 5 procurori şi şase reprezentanţi ai societăţii civile şi că deciziile CSM sunt publice şi se motivează. Păi, dacă magistratul e responsabil de greşelile pe care le face şi CSM nu mai poate da indulgenţe ca Papa, atunci la ce bun să mai încerci, ca oligarh, să creezi şi să întreţii reţele politico-juridico-poliţieneşti de tip Voicu? Ce-i de făcut? Asmuţi haita să urle „ingerinţă în independenţa Justiţiei''.

Averea nu se mai prezumă licită. În prezent statul român nu se poate atinge nici măcar de de averile celor condamnaţi pentru corupţie sau alte infracţiuni pentru că practic nimeni nu poate dovedi caracterul ilicit al dobândirii averii. În momentul în care, din noul proiect de Constituţie este scoasă această prevedere care nu există nicăieri în lumea civilizată, povara de a dovedi că averea este licită îi revine celui pus sub acuzare şi, în cazul în care nu poate face proba, averea poate fi confiscată.
Acest articol poate constitui cea mai mare victorie a luptei anticorupţie în România şi o ameninţare mortală la adresa oligarhiei care riscă să rămână şi fără imunitate şi cu banii luaţi. De aceea, veţi auzi răcnindu-se din toate antenele şi realităţile vorbe grele despre Dictator şi diversiunile lui. Vestea proastă e că politicienii noştri nu vor accepta niciodată să îşi pună de bunăvoie ştreangul acestor reforme de gât şi probabil proiectul de modificare a Constituţiei va fi respins. Vestea bună este că acum ştim ce trebuie făcut şi, mai devreme sau mai târziu, vor afla şi românii.
AUTOR CRISTIAN CAMPEANU
SURSA ROMANIA LIBERA 

luni, 28 martie 2011

TOPUL OLIGARHILOR

Dan Costache «Dinu» Patriciu: Patriciu este presedintele si actionarul majoritar al Rompetrol Group si un membru proeminent al PNL. Foarte apropiat de premierul Tariceanu, Patriciu controleaza practic esaloanele superioare ale PNL si are un numar enorm de parghii asupra actualului guvern. In plus, Patriciu are o relatie stransa si cu fostul prim-ministru Adrian Nastase, omul aflat la putere cand Patriciu a achizitionat Rompetrol de la stat. Dupa ani de zile in Camera Deputatilor, Patriciu s-a aflat intr-un grup de deputati care a demisionat din Parlament in 2003, din cauza «legii incompatibilitatilor» care restrictiona amestecarea intereselor publice cu cele private. In ciuda acestui lucru, cativa politicieni PNL (in special europarlamentari) datoreaza carierele lor politice sustinerii financiare a lui Patriciu, iar influenta lui in acest partid este indiscutabila. In timpul alegerilor din 2004, Patriciu a fost o sursa majora de fonduri pentru PNL si a sustinut o alianta PSD-PNL. Potrivit unor documente oficiale date publicitatii, Patriciu a donat PNL-ului aproximativ 23.000 de dolari in 2004; suma neoficiala este aproape sigur mult mai mare. Totusi, Patriciu si-a impartit pariurile in aceste alegeri, donand cel putin 60.000 de dolari PSD-ului prin filiale Rompetrol. In mai 2005 el a fost arestat (dar eliberat imediat) pentru mai multe acuzatii de natura economica legate de privatizarea rafinariei Petromidia, inclusiv frauda, spalare de bani si evaziune fiscala (conform telegramei de referinta B). Progresul in acest caz a fost lent, in special de la inceputul acestui an. Acuzatiile ar putea fi considerate nefondate in urma unei hotarari judecatoresti din iulie 2007 potrivit careia SRI ar trebui sa-i plateasca acestuia daune pentru interceptarea ilegala a telefonului sau. Conform unei importante reviste de business, despagubirea ar fi fost de 600 de milioane de dolari in 2006.  

Dan Voiculescu: Senatorul Voiculescu conduce Partidul Conservator (PC), este actionar majoritar in grupul de afaceri Grivco si controleaza Intact Media Group (care controleaza trei statii importante de televiziune, al doilea ziar ca tiraj, Jurnalul National, si saptamanalul Saptamana Financiara, printre alte active). In iunie 2006, a fost declarat oficial colaborator al Securitatii sub numele de cod «Felix», impiedicandu-l sa preia functia de vicepremier. Desi a insistat ca rolul sau din trecut in Securitate nu a fost mai mare decat al romanului de rand si ca si-a servit tara castigand valuta, pozitia sa din perioada comunista de manager al unei companii in spatele careia se afla Securitatea sugereaza ca a fost mai degraba ofiter de rang-inalt al Securitatii, decat un simplu colaborator (conform telegramei de referinta B). Oponent virulent al lui Basescu si unul dintre liderii miscarii de suspendare si inlaturare a presedintelui, Voiculescu a fost acuzat in instanta in primavara lui 2007 de spalare de bani. Prima motivatie a lui Voiculescu, si de fapt adevaratul scop al partidului sau, este sa-i protejeze interesele de afaceri. Ii lipseste un program politic sau o ideologie limpede si isi aliniaza partidul oportunist. Voiculescu nu este singurul politician pentru care imbogatirea personala este principala motivatie. George Copos, un aliat al Partidului Conservator al lui Voiculescu si vicepremier, are o avere estimata la 420 de milioane de dolari si este in mod cert din aceeasi stofa, desi averea sa este centrata pe industria hoteliera; el este, probabil, cel mai bine cunoscut ca proprietarul unei echipe de fotbal de top din Romania, Rapid. Averea familiei Voiculescu este de aproximativ 500 de milioane de dolari in 2006.

Sorin Ovidiu Vantu: Desi el sustine ca inclina spre dreapta politica, Sorin Ovidiu Vantu nu are legaturi directe cu un singur partid politic, optand in schimb sa le influenteze pe toate. Vantu si-a cladit initial averea facand afaceri cu cupoane de privatizare, bazandu-se pe o retea de fosti ofiteri ai Securitatii pentru informatii de interior despre companii mari. Practicile sale de afaceri au fost controversate, poate chiar penale. In 2000, cel mai mare fond mutual din Romania - o schema piramidala orchestrata de Vantu - s-a prabusit, pagubind aproximativ 300.000 de investitori cu circa 400 de milioane de dolari. In ianuarie 2007, a fost condamnat la doi ani de inchisoare, cu posibilitate de recurs, pentru falsificare de documente care sa ascunda deturnarea de fonduri de la schema piramidala pentru a finanta o banca. Vantu isi mentine influenta asupra politicii romanesti prin legaturi ample cu persoane din esaloanele superioare ale guvernarii din Romane. In timpul presiunilor din primavara anului 2007 de a-l suspenda si inlatura pe presedintele Basescu, Vantu l-a consiliat in mod activ pe liderul PSD Mircea Geoana in strategia sa politica si de media. El este de asemenea legat de fostul ministru de Finante Sebastian Vladescu, acum secretar de stat in cadrul ministerului, care a facut parte din consiliul de administratie al uneia dintre companiile lui Vantu si este probabil inca strans legat de el. Similar, actualul ministru de Finante Varujan Vosganian a primit sustinere financiara de la Vantu in anii 1990 pentru un partid de centru-dreapta si este astazi, potrivit deputatului si liderului Partidului Initiativa Nationala Cozmin Gusa, cel putin «partial in buzunarul lui Vantu». Vantu are o relatie de prietenie puternica, recunoscuta public si de lunga durata cu fostul director SRI Radu Timofte (2001-2006) (n.r. decedat intre timp) probabil oferindu-i un anumit nivel de acces in lumea informatiilor. Influenta sa deriva si din legaturile cu liderul sindical Liviu Luca si influenta acestuia asupra sindicatelor din Romania, la fel ca si din faptul ca detine Realitatea TV, versiunea romana a CNN. Desi se pare ca nu dirijeaza conducerea editoriala a Realitatea, la modul cotidian, el a fost atent pe parcursul suspendarii presedintelui Basescu sa mentina cat de cat impresia de echilibru in abordarea postului, mai ales dupa ce a devenit tot mai evident ca miscarea de suspendare sustinuta de Geoana, Voiculescu si altii nu va trece. Valoarea neta a averii lui Vantu este estimata la aproximativ 900 de milioane de dolari in 2006.

Ioan Niculae: Se spune ca Niculae mentine relatii bune cu toate partidele mari si fostele guverne, desi in trecut a fost vazut ca un sponsor major al PSD. Inainte de 1989, Niculae ar fi fost ofiter de Securitate. Astazi el detine cea mai mare companie din sectorul agricol din Romania (InterAgro Group), precum si o companie de varf in asigurari (ASIROM). In 2000 si 2001, Niculae a fost implicat in controversata privatizare a Societatii Nationale Tutunul Romanesc (SNTR), in care, dupa o licitatie trucata, a obtinut o participatie majoritara in cadrul companiei pentru doar 10 milioane de dolari. Ulterior, in 2004, Ministerul Agriculturii a recapatat controlul asupra companiei, i-a sters partial datoriile, si a revandut pachetul de control catre companii inregistrate in Insulele Virgine controlate de Niculae, crescandu-i profitul. Potrivit datelor privind finantarea partidelor publicate de Asociatia Pro Democratia, in iunie 2004, Niculae a donat peste 840.000 dolari PSD-ului prin compania sa de asigurari ASIROM si Rafinaria ASTRA din Ploiesti (pe care el o controleaza oficial prin InterAgro cu o cota de 6,5% si neoficial prin actionarul majoritar Kreyton Ltd, un holding inregistrat in Insulele Virgine). In plus, Niculae pare sa aiba legaturi cu ofiteri de rang-inalt din SRI si este in prezent implicat intr-un scandal cu ofiteri de informatii in Prahova care au fost implicati in vanzarea ilegala si neimpozitata de petrol unei retele de dealeri. Un articol din 9 martie al ziarului Ziua sustine chiar ca Niculae beneficiaza de protectia presedintelui Basescu, furnizandu-i presedintelui o polita gratuita ASIROM de asigurare de viata. Averea lui Niculae este de aproximativ 700 de milioane de dolari in 2006.

George "Gigi" Becali: Sondaje de opinie recente indica faptul ca proprietarul echipei de fotbal Steaua ocupa locul al doilea in topul popularitatii politicienilor in Romania, dupa presedintele Basescu. Se pare ca sursa averii lui Becali ar putea fi identificata in comertul cu oi facut de tatal sau pe piata neagra, dandu-le beneficii agentilor de securitate responsabili de monitorizarea sa pe cand se afla in exil din cauza asocierii sale cu Garda de Fier. Intr-un interviu acordat inainte de alegerile din 2004, Becali a recunoscut ca a primit aproximativ 150.000 de dolari de la familia sa cand regimul Ceausescu a cazut. Dupa ce a lucrat in afaceri cu «shipping» (probabil telegrama se refera de fapt la afacerile cu oi, n.red) si iaurt ("yogurt" in telegrama, n.red.) in perioada comunista, Becali si-a facut averea initiala in 1990 exportand in Turcia volume mari de rulmenti aparent furati si importand blue jeans de calitate scazuta de la un furnizor din Istanbul. Totusi, mare parte din averea sa provine din afaceri imobiliare abile, unele dintre ele legate de manipulari dubioase din interior. Becali a fost in spatele unei afaceri extrem de controversate in 1999 ce a implicat un schimb de 21 de hectare de pamant departe de Bucuresti cu un teren de aceeasi suprafata apartinand armatei in Baneasa, acum o suburbie eleganta a Bucurestiului. In iulie 2007, relatarile media au sustinut ca Becali il mituise pe fostul ministru al Apararii, Victor Babiuc, oferindu-i fiicei sale o proprietate in suburbie, pentru schimbul de terenuri mai sus mentionat. Becali insusi s-a legat de dreapta nationalista romana. In trecut a cerut canonizarea liderului legionar din Romania din anii 1930 Corneliu Zelea Codreanu; este liderul partidului nationalist Noua Generatie (PNG), pe care l-ar fi cumparat de la primarul Bucurestiului Viorel Lis in 2004 (conform telegramei de referinta C). Ironic, Becali are de asemenea o relatie apropiata cu liderul PSD Viorel Hrebenciuc care a sprijinit preluarea PNG de catre acesta pentru a submina PRM-ul lui Vadim Tudor. In plus, Becali are unele legaturi cu presedintele Basescu, sustinandu-i campania de referendum si, lucru foarte cunoscut, sarbatorind public o victorie a Steaua tarziu in noapte, alaturi de presedinte. El l-ar mai fi platit pe mogulul media Adrian Sarbu pentru o acoperire favorabila pe canalele sale de televiziune. Averea lui este evaluata la 950 milioane de dolari in 2006.     
SURSA www.hotnews.ro