luni, 5 martie 2012

FRAUDAREA ALEGERILOR LOCALE

Încerc să vă pregătesc pentru şlagărul lunii iunie. Parcă îl aud deja în urechi. “Au furat alegerile!” “Democraţia din România a fost ucisă!”.

Îl veţi auzi cu precădere la Trustul Intact, îl veţi auzi la PSD şi la PNL. Nici nu ar fi prima oară în România când Opoziţia şi trompetele sale îşi justifică eşecul la urne prin lungi lamentaţii despre “hoţii” de la Putere care au deturnat simpatiile nemărginite ale poporului pentru USL. E previzibil că se va întâmpla aşa dată fiind diferenţa care îndeobşte apare între scorul de simpatie din sondaje şi rezultatul alegerilor locale.

La alegerile locale componenţa politică a votului este mult diminuată. Cine cunoaşte mecanismele de mobilizare la vot la scrutinul din comune şi oraşe înţelege despre ce este vorba. Să luăm ca exemplu o comună din România, cu un număr mediu de 2.000 de votanţi. Poate că jumătate dintre ei nu mai vor să audă de PDL, de Băsescu, de Boc şi alte personaje demonizate în ultimii ani în presa autohtonă. Când operatorul de interviu merge la ei acasă, aceştia vor spune invariabil că, dacă duminică ar fi alegeri parlamentare, ar vota cu USL.
În ziua alegerilor locale lucrurile stau mult diferit. Dacă primarul din comună provine din PDL şi candidează pentru un nou mandat sub sigla acestui partid, mecanismul de vot schimbă radical simpatiile şi antipatiile localnicilor. Să presupunem că primarul este un personaj popular, ceea ce se întâmplă adeseori cu primarii în funcţie. El trage după sine o listă întreagă de consilieri locali. Fiecare consilier are în spate o întreagă reţea de rudenie: fraţi, surori, verişori, cumetri, unchi, mătuşi. Reţelele de rudenie în mediul rural sunt extrem de integrate, cu un grad de loialitate foarte înalt. Poate că unii din consilierii de pe lista PDL sunt ei înşişi simpatizanţi ascunşi ai USL. Poate că îl urăsc pe Băsescu, pe Udrea, poate că s-au visat de multe ori alături de Claudiu Crăciun în Piaţa Universităţii din Bucureşti protestând împotriva “dictaturii”. Numai că, în ziua aceea, a alegerilor, primează interesul şi nu sentimentele politice. Pentru fiecare dintre aceşti consilieri şi rudele lor viitorul înseamnă un lucru simplu: ştampila pe lista de consilieri PDL.

O să spuneţi că este împotriva firii să îl urăşti pe Băsescu şi să candidezi pe lista candidatului PDL la funcţia de primar. Poate că este.

Numai că:
1. Plăcinta de împărţit este finită. Nu toţi cei care simpatizează USL au loc pe lista de consilieri eligibili ai USL. Locurile sunt limitate.

2. Este esenţială forţa de tracţiune a primarului în funcţie. Dacă acesta aparţine PDL, atunci şansele lui de a trage mai mulţi consilieri sunt mai mari.

Adău­gaţi la acest exemplu şi faptul că, într-o comună condusă de un primar USL, apar înghesuiala şi fricţiunile specifice agregării a doua partide mari: PSD şi PNL. Nemulţumirile generate de împărţeala locurilor vor duce inevitabil la dezertări. Unii consilieri nu se vor găsi pe locurile eligibile şi vor pleca împreună cu toate rudele lor pe listele PDL, chiar dacă îl detesta pe Emil Boc. Interesul de a se alege într-o funcţie locală este cel care primează.

În România sunt aproximativ 2.900 de astfel de comune. Imaginaţi-vă efectul agregat al exemplului de mai sus. Puneţi la socoteală şi puzderia de candidaţi independenţi pentru funcţiile de primari şi consilieri locali care îşi încearcă şansele la alegerile locale, poate mai mult decât la alegerile parlamentare. Aceştia “fură” voturi de la toată lumea, dar, proporţional, mai mult de la partidul aflat în “pole position”, respectiv USL. Mai intră în joc şi partidele mici, de care nu auziţi în sondajele de opinie şi nici pe la televizor, dar care îşi plasează candidaţi pe unde apucă. Şi ele “fură” voturi de la partidele mari, consacrate.

Nu omiteţi la tot acest concert de interese locale nici schimbarea regulilor jocului. Alegerile se desfăşoară într-un singur tur de scrutin, deci se trage un singur glonţ. Nu mai poţi să joci alba-neagra cu votul în genul: “Am votat cu inima în primul tur şi cu capul în al doilea”. Se votează o singură dată, pragmatic, precis şi fără ezitări. Dacă îţi tremură mâna, pierzi. Ei, bine, regula este una singură la alegerile locale. Contează persoana candidatului şi prea puţin partidul care îl susţine. Din această cauză PNŢCD, un partid de 1% în sondaje, ia 15%-20% la Timişoara în trena candidaturii lui Ciuhandu.

În aceste condiţii USL va lua probabil 35-37% din voturi la alegerile locale din iunie, la distanţă mare de ţinta pe care şi-au propus-o şi pe care o vedem doar în sondajele de opinie: 50% plus unu. Profitând de această discrepanţă, cu siguranţă nu există decât un singur mod prin care Opoziţia şi Trustul Intact pot justifica “eşecul” (care nu este, de fapt, un eşec, decât prin prisma aşteptărilor): FRAUDAREA ALEGERILOR! Vom vedea multe filmuleţe şi “probe” ale fraudelor. Nu neg că acestea există, dar există şi de o parte şi de alta. De obicei se compensează reciproc în scorurile finale.

Adevărul este că diversitatea alegerilor pentru primari, precum şi interesele locale, mai presus de simpatiile şi antipatiile politice, duc la o distribuţie a voturilor mult mai echilibrată decât arată sondajele. Restul e vorbărie...
AUTOR SEBASTIAN LAZAROIU
SURSA www.evz.ro

Un comentariu:

Camelian Propinatiu spunea...

Chiar in postromânism, electoratul nu iubeste traseismul, asa ca aliantele PDL propulseaza USL spre un nesperat 60%, pe care nu-l va contesta nimeni!