joi, 29 martie 2012

CUPRU MIN. TRADARE NATIONALA

Peste 60% din cuprul României a ajuns în mâna unei companii canadiene cvasi-anonime. Posibilitatea de exploata 900 000 de tone de cupru a fost obținută de ”canadieni” cu pentru un preț de 200,78 milioane de euro. La prețurile actuale, valoarea depozitului vândut (calcul net la o redevență de 6%) este 5,26 miliarde de euro. Chiar dacă presupunem un cost de extracție de 2000 de dolari pe tonă (foarte pesimist), trebuie să constatăm că statul român a vândut unor ”canadieni” un activ de 4 miliarde de euro pentru o plată cash de 200 de milioane de euro, adică discontul oferit de statul român a fost de 95%. Din punctul nostru de vedere, o asemenea tranzacție poate fi catalogată drept înaltă trădare și subminare a economiei naționale. Statul român avea posibilitate să exploateze acest minereu fără niciun fel de ajutor extern și fără să fie necesară o privatizare a întreprinderii.

Partea deosebit de suspectă a tranzacției (pe lângă prețul microscopic) constă în faptul că Ministerul Economiei a fost incapabil să precizeze cine este acționarul companiei Roman Copper Corp chiar și în ziua licitației. În mod normal, însăși participarea la licitație a unei companii despre care nu se știe absolut nimic ar trebui să constituie un motiv de suspendare a acesteia, dar România este țara tuturor posibilităților pentru șmecherii avizați și agreați de guvern.

În presă au apărut informații despre legăturile existente între controversatul om de afaceri Frank Timiș și Roman Copper Corp, iar reacția ”canadienilor” nu a întârziat să apară. Casa de avocatură Mararu & Mararu, angajată de Roman Copper Corp a emis un comunicat prin care s-a negat vehement existența oricărei legături între Frank Timiș și compania care a pus mâna pe 60% din resursele de cupru ale țării noastre. Avocații ”canadienilor” susțin că Roman Copper Corp a fost înființată de banca de investiții Bayfront Capital Partners. Mesajul transmis de Mararu & Mararu are lacune importante. De exemplu, avocații au evitat să declare că Bayfront Capital Partners este beneficiarul final și solitar al Roman Copper Corp, ceea ce sugerează faptul că micro-banca canadiană nu este altceva decât un paravan în spatele căruia se ascunde adevăratul proprietar al companiei.

Bayfront Capital Partners (BCP) este o bancă investițională înființată pentru a deservi nișa companiilor mici, cu necesități de finanțare în jurul cifrei de 15 milioane de dolari. Portofoliul Bayfront Capital Partners cuprinde operațiuni de finanțare sau plasamente private de acțiuni cu valori cuprinse între 0,8 și 32 de milioane de dolari, iar valoarea tranzacției efectuate pentru cumpărarea Cupru Min este de 200 de milioane de euro, depășind substanțial orice altă tranzacție făcută de această bancă. Profilul operațiilor făcute în trecut de acest ”butic investițional” arată că banca nu utilizează la scară largă capitalul propriu și nici nu dispune de capital propriu suficient pentru a deveni proprietarul unor proiecte de dimensiunea Cupru Min, ceea ce susține ipoteza că BCP nu este beneficiarul final al companiei Roman Copper Corp. Schema cea mai probabilă a structurii companiei este următoarea: proprietarul real a finanțat BCP, iar BCP a semnat cu proprietarul final un contract prin care se obligă să gestioneze Roman Copper Corp în beneficiul proprietarului final și în conformitate cu ordinele acestuia.Ultimul element necesar pentru a trage concluziile proprii este următorul: trei dintre fondatorii BCP sunt foști angajați ai grupului de companii Canaccord care au intermediat plasamentele pe piața de capital a acțiunilor companiilor Regal Petroleum și SLDC deținute de Frank Timiș.Cercul s-a închis. Întrebare pentru premierul MRU: ”foștii” colegi nu v-au atras atenția asupra acestei privatizări dubioase? Sau poate ei sunt chiar cei care aufacilitat-o?
SURSA CRONICA ROMANA

Niciun comentariu: