EVZ: SEBASTIAN LAZAROIU DESPRE PDL

Cu Emil Boc reconfirmat preşedinte al partidului, PDL va avea de acum înainte, în faţa electoratului, un mesaj de dreapta mai puternic sau mai diluat? Realegerea lui Boc în fruntea PDL e un semnal că partidul nu se dezice de măsurile luate de guvern în 2009 şi 2010 care pot face posibilă relansarea economică din următorii ani. Şi sunt în esenţă măsuri de dreapta. Dar orientarea de dreapta a partidului trebuie demonstrată şi de viitoarele acţiuni ale guvernului, şi de sprijinul partidului pentru acestea. Teama mea este că partidul, odată ce se apropie alegerile, va aluneca spre acţiuni specifice stângii.

Credeţi că Emil Boc va rămâne premier?
Raţiunea ar trebui să-l îndemne să lase locul unui tehnocrat. E o decizie pe care trebuie să o ia împreună cu partidul. Eu cred că ar fi şi în beneficiul partidului. Dar nu ştiu cum arată analiza lor. Ce pun ei mai mult în balanţă. Un tehnocrat apropiat de PDL poate să întărească identitatea de dreapta a partidului. Schimbarea în sine a premierului, împreună cu o mică remaniere, în mod normal duce la recredibilizarea actului de guvernare, acum puternic erodat de măsurile nepopulare luate. Recredibilizarea guvernului poate să se reflecte destul de repede şi în recredibilizarea partidului.

După anunţarea rezultatelor, Vasile Blaga a dat asigurări că PDL nu se va rupe. Dincolo de declaraţii, credeţi că este real pericolul scindării?
Nu pleacă nimeni din partid din cauza rezultatelor Convenţiei. Partidul e încă la guvernare. Despre cantitatea de frustrare generată de aceste alegeri interne merită însă să vorbim. În general, alegerile au învinşi şi învingători şi eliberează pe lângă entuziasmul celor victorioşi şi frustrarea celor învinşi.

Matematica frustrării are însă paradoxurile ei. Proporţionalismul diminuează frustrarea învinsului pentru că atribuie funcţii şi taberei care a pierdut. Prin negocieri cu învingătorii, evident. În cazul nostru mi-e teamă că, de fapt, alocarea unor funcţii taberei lui Blaga a crescut cantitatea de frustrare, nu s-a diminuat. Să mă explic. Treimea care l-a votat pe Blaga cred că e destul de amărâtă că favoritul lor a pierdut. Nu cred că îi încântă prea tare cele câteva funcţii obţinute. Lor însă li se adaugă măcar alţi 10-15% din tabăra lui Boc care, deşi l-au susţinut pe acesta, s-au văzut cedând funcţiile în favoarea învinsului. Dacă se merge pe principiul "câştigătorul ia tot", doar o treime ar fi fost frustraţi. Prin negociere acum sunt mai mulţi. Chiar şi aşa partidul nu se va scinda. Dar frustrarea demobilizează.

În ce măsură este vorba despre o victorie a lui Emil Boc sau despre o înfrângere a lui Vasile Blaga ceea ce s-a întâmplat la Congres? Boc a câştigat pentru că a avut sprijinul direct al lui Traian Băsescu. Chiar şi în ultima clipă preşedintele ţării, prin discursul de la Convenţie, i-a dat lui Boc infuzia de emoţie care îi lipsea acestuia şi pe care Blaga o avea din plin. Boc însă a avut un discurs mult mai bun decât în ultima perioadă. Blaga - o prezentare sub aşteptări. Cred că asta a accentuat diferenţa. Boc ar fi câştigat oricum cu sprijinul lui Traian Băsescu, dar diferenţa de scor ar fi fost mai mică.
Vasile Blaga mai are viitor politic în PDL?
Doar dacă partidul pierde alegerile din 2012. Din această cauză ar fi fost de preferat principiul "câştigătorul ia tot". Adică manetele conducerii politice să fie în mâna susţinătorilor lui Boc. Era o garanţie că nimeni nu are alt interes decât câştigarea alegerilor din 2012. Împărţind puterea cu cei care ştiu că îşi pot lua revanşa peste doi ani rişti să mergi cu frâna de mână trasă. Partidul are un parcurs foarte greu şi ambiţios de aici înainte. Şi are nevoie de o forţă de propulsie uriaşă pentru a-şi reveni.

În una dintre ultimele dumneavoastră analize politice, vorbeaţi despre şase alegeri dificile pe care congresul PDL trebuie să le facă. Credeţi că PDL a tranşat respectivele dileme?
Unele da, altele nu. Traian Băsescu a dat emoţia de care avea nevoie Emil Boc, în calitatea de învingător. Decizia de a-l alege nu a mai fost pur raţională. "Tehnocrat versus politician" urmează să vedem în perioada imediat următoare. Din păcate, alegerile nu au avut o dimensiune externă. Au fost mai mult pentru remobilizarea activului de partid.

Cred că mulţi simpatizanţi PDL sunt dezamăgiţi de absenţa unor figuri noi la vârf. Încă nu ştim dacă echipa actuală va reuşi să producă mai multe idei decât organizare. O să vedem asta.

În fine, partidul a preferat negocierea cu învinsul de teama unor derapaje în parlament (o falsă temere, după părerea mea) şi a lăsat impresia unora că în partid e mai avantajos să pierzi alegerile decât să le câştigi. Greu de înţeles cum partidul îl preferă pe Frunzaverde ca prim-vice, care iniţial a vrut să candideze singur după care s-a ascuns în spatele lui Blaga, şi îl respinge pe Paleologu care măcar a avut curajul să candideze pe cont propriu. Asta e. Partidul recompensează experienţa, nu curajul.

Legaţi în vreun fel şansele de apariţie şi reuşită ale unei noi platforme politice de tip "Albă ca Zăpada" de rezultatul alegerilor din PDL?
Recunosc că aş fi vrut să văd mai multe figuri de oameni tineri în conducerea partidului. Evident nu tineri şi atât. Tineri care au dovedit că pot face şi politică, şi guvernare. Care au arătat performanţa. Sunt surprins că oameni precum Funeriu, Turcan, Voinescu, Macovei, chiar Paleologu nu au prins funcţii mai înalte.

Greul pentru PDL abia de acum începe. Nu ştie nimeni acum dacă reuşeşte să crească previzibil în sondaje şi să remobilizeze energiile de dreapta pierdute. O platformă nouă cred că este inevitabilă. Chiar dacă ea nu se va angaja direct in competitia electorala.
SURSA www.evz.ro