ADEVARUL : INTERVIU CU LAURA CODRUTA KOVESI

De ce scapă oamenii cu bani de închisoare? Sunt foarte multe cauze complexe în care sunt vizaţi politicieni sau oameni de afaceri, care trenează de ani buni pe rolul instanţelor. Greşesc procurorii?
 Cred că această întrebare nu trebuie să o adresaţi Ministerului Public. Aceeaşi întrebare mi-o pun şi eu. Când este vorba despre un furt simplu, despre o persoană necunoscută sau despre o faptă de mică corupţie se dau soluţii definitive în trei luni de la flagrant. Sunt foarte multe soluţii. Poate 70% din soluţiile date de instanţe anul trecut pe cauze de mică corupţie. Şi aceeaşi întrebare mi-o pun şi eu. Sunt cauze complexe în care soluţia nu poate fi dată în trei luni, dar poate fi dată în şase luni, în opt luni. Să ştiu şi eu: a greşit procurorul? Dar răspunsul trebuie să îl găsiţi la instanţă. Şi se invocă probleme legislative, probleme de resursă umană, dar asta trebuie să fie preocuparea CSM.

Este o înfrângere grea decizia Curţii de Apel Bucureşti de a-l pune în libertate pe Sorin Ovidiu Vîntu şi pe ceilalţi învinuiţi  în dosarul ,,Petromservice"?

Nu cred că este niciun fel de înfrângere. Nu suntem plătiţi în funcţie de cât de multe arestări avem, scopul nostru, ca procurori, este să administrăm probe şi să efectuăm urmărirea penală. Nu aş vrea să comentez decizia instanţei în acest caz. Am comentat doar ce a făcut Ministerul Public şi eu cred că aici procurorii şi-au făcut treaba.

Credeţi că nu au existat scăpări ale procurorilor în acest dosar?

Vă asigur că nu a existat niciun fel de scăpare. Ştim cu toţii, şi nu e o noutate, că de-a lungul timpului au fost anumite scăpări, intenţionate sau nu, nu ştiu, e treaba CSM-ului să stabilească, în toate dosarele în care a fost cercetată această persoană, şi nu numai ea. Deci, vă asigur că în acest dosar s-a lucrat pe procedură de la cap la coadă. Şi chiar îi felicit pe colegii mei pentru operativitate, pentru profesionalism şi pentru fermitate. Nu comentez ce a făcut instanţa. Repet, comentez ce au făcut procurorii într-un dosar în care ai 72.000 de persoane vătămate, ai un prejudiciu estimat la peste 80 de milioane de euro, ai un dosar de o complexitate deosebită, ai mutări de sume de bani în străinătate, ai elemente de extraneitate, ai cooperări cu colegi din străinătate care-ţi furnizează informaţii.

Spuneaţi că CSM ar trebui să verifice scăpările din dosarele în care a fost cercetat SOV...

Da, mă refer la scăpările din dosarul ,,FNI",  din dosarul „BID", din toate dosarele care au existat. Şi există o soluţie de infirmare pe care am făcut-o în vară, ocazie cu care am constatat toate scăpările care au avut loc. Acum, că au fost intenţionate, neintenţionate, nu e treaba mea. Doar am constatat că nu s-au respectat toate normele şi toate dispoziţiile legale în acest dosar. CSM a anunţat că face verificări pe aceste aspecte, e competenţa lor. Competenţa mea este să verific legalitatea, să constat că nu s-a respectat legea, să infirm soluţiile şi să redeschid aceste dosare. Mai departe, este treaba CSM cine a fost vinovat: că a greşit poliţistul, că a greşit procurorul, că a greşit sau nu instanţa, e treaba CSM, eu nu comentez.
Procurorul general nu se sfiieşte să arate problemele din sistem
În dosarul „Petromservice", valoarea bunurilor sechestrate este foarte mare. Au mai fost şi alte cauze cu valori apropiate acesteia?

Dacă vorbim despre cauzele în care se instrumentează fapte care produc prejudiciu, instituirea măsurilor asigurătorii, potrivit legii, este obligatorie. Sigur că sunt foarte multe situaţii în care colegii, când încearcă să instituie o măsură asigurătorie, nu găsesc bunuri sau bunurile sunt pe numele altor persoane. De aceea, noi am susţinut în mod pozitiv acel proiect privind confiscarea extinsă. Într-un singur caz, cel pe care l-aţi amintit (Petromservice), într-adevăr valoarea măsurilor asigurătorii este semnificativă şi nu ştiu dacă s-au instituit măsuri de o asemenea amploare în alte dosare. Dar s-au indisponibilizat 130 de imobile, şi când spun imobile mă refer la spaţii comerciale cu câte 20-30 de încăperi, mă refer la blocuri, la terenuri, dar au fost indisponibilizate şi sume care au fost găsite în conturile bancare.

În conturile bancare din România?

Da, în conturile bancare din România. Dar s-a solicitat şi blocarea conturilor bancare din străinătate. Este Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Statului care funcţionează în Ministerul Justiţiei, prin intermediul căruia am transmis solicitările noastre de a se bloca toate sumele din conturile bancare din străinătate.

Prin intermediul acestui Oficiu pot fi puse sub sechestru şi proprietăţile pe care aceşti oameni le deţin în străinătate?

Da, se pot institui astfel de măsuri asigurătorii pe orice bunuri mobile sau imobile. Măsurile luate până în prezent sunt pe bunurile din România pentru că a fost mult mai uşor de verificat. Noi am cerut, prin solicitări de asistenţă judiciară, blocarea acestor bunuri mobile sau imobile în străinătate şi sigur că, în acest dosar, se continuă identificarea tuturor bunurilor mobile pe care aceste persoane suspectate de comiterea de infracţiuni le deţin în străinătate.

Aţi cerut CSM să apere reputaţia procurorilor jigniţi în sala de judecată, dar CSM a sesizat CNA pentru că jurnaliştii au mediatizat excesiv acest episod. Aţi avut o discuţie cu colegii de la CSM?

Ştiţi cum e? E ca şi cum te-ai duce la magazin, ai cere un kilogram de mere şi ai primi un kilogram de pere... Eu nu am avut o discuţie cu cei de la CSM, am aflat doar seara, de la televizor, ce s-a întâmplat acolo şi apoi am vorbit cu procurorul de caz, care mi-a povestit ce s-a întâmplat în sala de judecată.

Inspecţia judiciară a CSM va face o anchetă în acest caz?

Eu cred că trebuie să facă, din moment ce noi am sesizat acest lucru. Eu l-am sesizat din două puncte de vedere. În primul rând pentru că a fost jignit întreg corpul  profesional al procurorilor. Nu poţi să calomniezi toţi procurorii din ţară fiindcă aşa vrei tu. Şi, în al doilea rând, poliţia şedinţei de judecată cine o asigură? Ce afirmaţii pot fi făcute invocând dreptul la apărare? Pentru că n-au fost jigniţi numai procurorii, nu e treaba mea să apăr judecătorii, dar au fost jigniţi chiar şi judecătorii... Eu am aşteptat toată dimineaţa ca CSM, care e garantul independenţei şi care trebuie să intervină în astfel de situaţii, să o facă. Nu am întrebat de ce nu au intervenit. Eu am făcut o sesizare şi le-am cerut clar să verifice aceste aspecte. Aştept de la membrii CSM să fie la fel de prompţi, la fel de acizi, la fel de severi cu declaraţiile unei persoane suspectate că a comis infracţiuni, cum sunt şi cu declaraţiile unor oameni politici. Când iese un om politic şi spune că justiţia nu este eficientă, fără a da exemple concrete, CSM are o reacţie promptă. Aştept aceeaşi reacţie promptă atunci când corpul profesional al procurorilor este jignit, este calomniat în mod nedrept. Sper ca Inspecţia judiciară să aibă un răspuns prompt şi rapid.

Care este relaţia Ministerului Public cu actualul CSM?

Dacă vreţi o părere despre relaţia noastră cu CSM, pot să vă spun că acum este un dialog mai bun decât cu vechiul CSM. Există mai multă deschidere. Problema pe care o văd eu în CSM este alta. Acolo, fiecare a venit cu nişte priorităţi proprii, cu un program propriu. Şi, când se adună în plen, când trebuie să ia o decizie ca organ colegial se vede că nu este eficienţă şi nu este consecvenţă, chiar dacă fiecare are idei bune, are principii sănătoase şi chiar doreşte să reformeze. Problema este că nu gândesc ca un organ colegial care trebuie să ia nişte decizii consecvente, corecte şi care să schimbe lucrurile ce nu merg în sistem. Dacă fiecare o ia pe cont propriu, nu merge, fiindcă o decizie a CSM trebuie să fie una colectivă, asumată de o majoritate... Cred eu că asta este problema la CSM, nu de rea voinţă sau de lipsă de
interes.

"Aştept de la membrii CSM să fie la fel de prompţi, la fel de acizi, la fel de severi cu declaraţiile unei persoane suspectate că a comis infracţiuni, cum sunt şi cu declaraţiile unor oameni politici.''

În dosarele în care există probe suficiente mai e nevoie de expertize costisitoare?

Costurile cu expertizele sunt destul de mari, se suportă de la bugetul de stat şi sunt două categorii de probleme care apar. Prima - noi avem specialişti în cadrul DNA şi DIICOT care fac anumite constatări. De multe ori, în instanţă se spune că nu se poate ţine cont de aceste constatări, pentru că aceşti specialişti sunt angajaţi ai unor instituţii publice. Or, eu cred că nu expertul trebuie să fie independent şi imparţial, ci judecătorul.

Se vehiculează de ani că multe dintre dosarele instrumentate de Parchetul General şi de DNA sunt doar parte a unui război politic...

Resping categoric ideea că noi facem parte dintr-un război politic. Noi nu facem cercetare în funcţie de culoarea politică şi chiar aţi văzut că în ultimii ani procurorii au atins în anchetele lor toate sferele publice, chiar dacă a fost politică, a sportului, a culturii şi indiferent de calitatea de membru al unui partid sau al altuia. Au fost cercetate persoane din toate partidele. Şi nici nu ne putem conduce ancheta după agenda publică a nu ştiu cărui partid. Că am mai auzit: „Da, acum a început urmărirea penală, când personajul X face ceva". Păi, dacă eu acum am fost sesizat, acum fac anchetă, e vina mea că persoana publică sau partidul lui are altă agendă? 

Omul de rând se gândeşte că în România cu cât furi mai mult, cu atât scapi mai repede...

Este adevărat că se poate crea neîncredere în ceea ce se face, chiar dacă un dosar este bine făcut şi se administrează toate probele. Eu nu cred că evaluarea unui procuror se face numai pe baza obţinerii mandatului de arestare. În cele mai multe dintre cazuri nu se dispune arestarea preventivă, însă se dispune interzicerea părăsirii ţării, care e tot o măsură preventivă. Asta înseamnă? Că există faptă, că există indicii că s-a comis o faptă penală, că există probe, dar că persoana respectivă nu trebuie neapărat să stea în arest preventiv. Dacă există diferenţe de interpretare între ce face procurorul şi ce face judecătorul, am mai înţelege. Judecătorul este mai echilibrat, vrea să vadă şi apărarea, şi acuzarea şi trebuie să ia o decizie, iar procurorul, să zicem, este preocupat de acuzare. Ei, problema cea mai mare apare când între judecători sunt opinii diferite. Şi aici mă refer la judecătorul de la fond, care judecă o cerere de arestare preventivă, îşi însuşeşte opinia procurorului şi se ajunge în recurs, când alt judecător, cu aceeaşi pregătire, pe aceeaşi lege, în acelaşi dosar, pe aceleaşi probe, judecă diferit. Aici cred eu că CSM ar trebui să se implice şi să rezolve această problemă, care nu face bine nici judecătorilor, şi nici procurorilor şi nici persoanelor care sunt suspectate.

Am văzut judecători de la Înalta Curte suspectaţi de fapte de corupţie. E posibil să vedem şi procurori ai Parchetului General sau ai DNA, cercetaţi pentru astfel de fapte?

Orice e posibil. Cei care comit fapte penale trebuie investigaţi. De când sunt eu procuror general nu există această practică. Pe vremuri, în sistem era o practică: lua cineva mită sau făcea o boacănă, era chemat de şef, i se spunea dă-ţi demisia, şi pleca. Da, sunt foarte mulţi colegi care au plecat prin demisie şi toată lumea crede că aşa au ales ei alt drum în viaţă, dar, de fapt, au fost chemaţi de şefi şi li s-a pus în vedere să plece. Aşa ceva acum nu se mai întâmplă: dacă ai comis o faptă penală, răspunzi pentru ea.

Mai aveţi mai puţin de un an de mandat ca procuror general. Veţi rămâne la conducerea PG?

Asta este o întrebare la care nu vă pot răspunde eu, nu mă pot numi singură. Decizia de a numi procurori pe o funcţie de conducere aparţine ministrului Justiţiei şi preşedintelui. Ce vă pot spune sigur este că nu voi mai fi procuror general. Nu am luat o decizie cu privire la ce voi face după ce voi termina acest mandat. Dar cert este că
mi-am propus să rămân în sistemul judiciar.

Pe cine vedeţi şef la DNA în locul lui Daniel Morar?

Este o problemă, ma ndatul lui Daniel Morar va expira în februarie şi va trebui să discut şi cu el, va trebui să discut şi cu ministrul Justiţiei, pentru că, vă spun, în situaţii similare, când a expirat o funcţie de conducere, pentru continuitate, noi am delegat acea persoană să conducă structura din care făcea parte până la momentul unei numiri sau a ocupării prin concurs a acelei funcţii. Aceeaşi situaţie va trebui să o discutăm şi pentru DNA. Va trebui să discut cu ministrul Justiţiei dacă doreşte ca în februarie să facă direct o numire pe o funcţie de conducere sau dacă doreşte să se asigure un interimat şi să facă o numire când expiră celelalte funcţii de conducere.
SURSA ADEVARUL

LA NOI, JUSTITIA E SI OARBA SI PARALITICA

Zilele trecute, reprezentanții judecătorilor din cadrul CSM au aprobat, cu unanimitate de voturi, sesizarea inspecției juridice care să ia în discuție declarațiile critice pe care Daniel Morar, șeful DNA le-a făcut la adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-o emisiune televizată. În schimb, procurorii membrii în CSM au votat în bloc împotriva acestei decizii. Acest nou episod al războiului surd, de gherilă, purtat, de ani de zile, între judecători și procurori, s-a declanșat în urma unei solicitări depuse de către Mircea Aron, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. În cadrul ședinței de plen, Aron a declarat că are și mandatul vocalei judecătoare Mona Pivniceru, colega sa de la instanța supremă.În sesizarea sa, judecătorul ICCJ menționa: „Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrunit în ședința din 13 octombrie 2011, își ex­pri­mă indignarea cu privire la co­men­ta­riile formulate, într-o emisiune de televi­ziune, de domnul Daniel Morar, procuror șef al DNA, referitoare la corectitudinea hotărârilor judecătorești și pregătirea profesională a judecătorilor instanței supreme, deși funcția pe care o deține nu îl îndreptățește să facă astfel de judecăți de valoare“. Sesizarea instanței supreme mai menționează: „Remarcăm, totodată, că aceste comentarii au accentuat, în mod nejustificat, decredibilizarea activității instanței supreme în opinia publică, dat fiind că au fost făcute într-un moment în care imaginea acestei instanțe are de suferit prin începerea urmăririi penale față de doi judecători”. Asta de parcă jus­tiția românească s-ar bucura de vreo mare încredere a cuiva, atât din țară cât și din străinătate. Ori de parcă DNA, sau ori­ci­ne altcineva, ar avea vreo vină că, la mai puțin de un an după cazul judecătorului Florin Costiniu, instanța supremă este zguduită de un nou scandal de corupție. Un scandal care confirmă acuzațiile pe care organismele internaționale ni le aduc, permanent, în legătură cu starea și „mersul” justiției noastre. Justiție care în afară de faptul că este oarbă, așa cum ne-o prezintă iconografia clasică, mai este și paralitică, nefiind în stare să se miște mai repede decât un melc răpus de plictiseală.

Inventarul facut de CSM

Consiliul Superior al Magistraturii, același for suprem care coordonează activitatea justiției, identic cu CSM-ul care a preluat și va pune în discuție văicărelile judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție a anunțat, prin gura președintelui Horațiu Dumbravă, iar datele privitoare la viteza cu care funcționează justiția noastră nu au fost scoase din buzunar de către șeful CSM ci provin dintr-un document oficial. Concret, este vorba despre „Raportul privind monitorizarea la nivelul Inspecției Judiciare de pe lângă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a dosarelor mai vechi de un an, în sistemul judiciar”. Care a fost întocmit în vederea stabilirii unui termen la Secția pentru judecători din cadrul CSM. Semnat de Inspectorul șef judecător Mihaela Carmen Tropcea, acest document men­țio­nea­ză în preambulul său că „Verificările au fost realizate de către inspectori repartizați pe Curțile de Apel din țară dar au coborât până la bază, la nivelul jude­că­to­riilor. Invocând atât „com­plexi­ta­tea ac­ti­vității sale cât și lipsa resurselor umane” Înalta Curte de Casație și Justiție a so­li­ci­tat să fie păsuită în ceea ce privește pre­zen­tarea acestor date până pe 30.10.2011”. Iar concluziile acestui „inven­tar” sunt de-a dreptul dramatice. În România există 597 de procese care se târâie prin instanțe de mai mult de zece ani. Alte 4001 procese au o vechime cuprinsă între cinci și zece ani. Iar alte 131.000 de procese care se judecă de mai mult de un an. Și, atenție, acestea cifre nu includ, deocamdată, procesele aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al celorlalte instanțe instanțe unde se judecă dosarele de corupție. Horațiu Dumbravă, președintele CSM a anunțat: "Cu ocazia aceasta am discutat și despre dosarele de mare corupție, iar marțea viitoare așteptăm o notă a Inspecției Judiciare pentru a efectua verificări cu privire la toate dosarele de mare corupție, atât de pe rolul ÎCCJ, cât și a celorlalte instanțe. Așteptăm de la Inspecție ca veri­fi­carea să se axeze pe cauzele care au condus la această perioadă lungă de timp de soluționare a cauzelor".

Cel mai vechi proces din Europa.

Până când Inspecția Judiciară a CSM va prezenta raportul său referitor la procesele târâite, ani și decenii la rând, prin sălile instanței supreme, ne per­mi­tem să reamintim cititorilor noștri, dar și tu­turor celor care ar trebui să facă ceva pentru bunul mers al paraliticei noastre justiții, câteva dintre cele mai vechi, dar și mai celebre dosare care, fie că au fost uitate de toată lumea, fie că au fost „șmenuite” de judecătorii protejați de atotputernica  inamovibilitate care pare a se lăbărța dincolo de timp și spațiu. Iar în această privință justiția noastră deține un adevărat record al ineficienței: pe rolul instanțelor noastre se judecă cel mai lung proces din toată Europa. Un proces des­pre care putem spune că a început în se­co­lul trecut, ba chiar în mileniul trecut. Un proces început prin 1983, în plin re­gim comunist, pe vremea lui Ceaușescu și care nu s-a încheiat nici până în zilele noas­tre, după 28 de ani petrecuți prin cu­li­sele tenebroase ale justiției românești. Este vorba despre procesul în care com­pa­nia română Metalexportimport se con­fruntă cu colosul german ThyssenKrupp, un conflict juridic declanșat în urma li­vră­rii unei mari cantități de tablă groasa derulată la începutul anilor  ’80 ai vea­cu­lui trecut, pe care furnizorul român Între­prinderea de Comerț Exterior MetalImportExport pretinde că nu i-a fost plătită de beneficiarul Otto Wolf, pres­chimbată între timp în ThyssenKrupp. Adusă la zi, valoarea mărfii - tablă groasă produsă la Combinatul Siderurgic Galați- este evaluată la aproape 50 de milioane de euro. Ce-i drept, în acest caz este vorba despre un dosar deosebit de com­plex care ne-ar putea aduce un loc, de nein­vidiat, în Cartea Recordurilor. Con­form unor informații care au circulat și în presa românească, o bună parte din vinovăția pentru tărăgănarea acestui proces „milenară ar reveni justiției noastre. Recent, o serie de judecători ai Secției Comerciale de la ÎCCJ care s-au ocupat de soarta acestui proces au fost recuzați, întrucât erau rude prin alianță cu avocații companiilor din grupul Thyssen! În alte cazuri, au fost recuzați pentru că aveau interese comune cu aceștia. Iar în această privință s-a vorbit despre fostul șef al Secției Comerciale de la ÎCCJ, judecătorul Gheorghe Buta, care a fost și membru al CSM, s-a angajat imediat după plecarea din magistratură la compania cuscrului sau, Gheorghe Mușat, reprezentantul Thyssen în proces. Și, se pare că el nu a fost singurul.

Procese cu miză autohtonă

Este totuși posibil ca nesfârșita tărăgănare a acestui proces demn de Cartea Recordurilor să fie totuși motivată de complexitatea cauzei. Aceleași motiv nu mai poate fi însă invocat într-o serie de alte procese „autohtone”. Cine își amintește acum de „Motorola”, primul „tun” financiar post-decembrist? O afacere de corupție care a costat Armata și statul român peste opt milioane de dolari? Nu proces relativ simplu care, s-a tot „rostogolit” prin sălile de judecată ale instanței supreme, timp de peste un deceniu. Un deceniu de audieri, de amânări în vederea efectuării unor expertize financiar- contabile, de invocarea unor excepții și proceduri la capătul cărora judecătorii nu au mai putut condamna pe nimeni pentru că „faptele s-au prescris”.Tot la fel s-au petrecut lucrurile cu majoritatea „proceselor Revoluției” sau cele ale „Mineriadelor”, lungite și prelungite și ele până când, cu câteva excepții notabile (generalii VAStănculesu și Mihai Chițac) mai nimeni nu  mai apucat să fie condamnat. Să mai amintim că și Sorin Ovidiu Vântu a scăpat până acum de pușcărie tot pentru că procesele lui s-au tot întins până la prescrierea faptelor. Iar dacă CSM ne tot promite o analiză a proceselor de mare corupție, poate va face ceva pentru ca să nu ajungem să aflăm că și  dosarele lui Adrian Năstase,  caltaboșii lui Decebal Traian Remeș, dosarele  lui „Felix-Mircea” Voiculescu s-au tot judecat până s-au prescris.
AUTOR VASILE SURCEL
SURSA CURENTUL