PRABUSIREA LUI NICOLAE TITULESCU

Oricât ar părea de ciudat, printre cei loviţi mortal de căderea de la Putere se numără şi marele Titulescu.

Căderea de la Putere e răul cel mai cumplit care i se poate întâmpla unui politician. Unii fac, totuşi, faţă acestui examen crucial al vieţii. Şi, nu de puţine ori, găsesc forţa de a supravieţui răului şi, ulterior, dacă împrejurările le sunt favorabile, să revină la Putere. Alţi însă se prăbuşesc iremediabil. Oricât ar părea de ciudat, printre cei loviţi mortal de căderea de la Putere se numără şi marele Titulescu.

Pe 29 august 1936, aflat la Cap Martin, pe Coasta de Azur, Nicolae Titulescu află de la radio (din presă, cum s-ar zice azi!) că nu mai e ministru de Externe. Diplomatul e atât de surprins încât telefonează imediat la redacţia „Adevărului", din Bucureşti, să se asigure că nu-i o glumă proastă. Când i se confirmă că Maiestatea Sa regele Carol al II-lea l-a dat afară din Guvern, se îmbolnăveşte grav. Şi cinci ani mai târziu, va muri. La doar 58 de ani! Dr. N. Lupu precizează într-un discurs ţinut la marea întrunire revizionistă de la Satu Mare, octombrie 1936, reprodusă în „Aurora" din 29 octombrie 1936, că Titulescu „s-a îmbolnăvit de inimă rea". Drept argument, vorbitorul convoacă o scenă la care a fost martor: „Cuvintele lui de pe patul de suferinţă mi-au rămas adânc brăzdate în suflet: «M-au dat afară ca pe o slugă netrebnică, frate Lupule!» Atât a putut spune Titulescu pe patul de suferinţă".

Până atunci, Titulescu fusese un răsfăţat al sorţii. Cultivat de ziare, vedetă internă şi internaţională, trăind pe picior mare. E, practic, imposibil să treci de la o asemenea ipostază de nemuritor la cea de anonim. În plus, fostul ministru de Externe fusese atât de răzgâiat de Carol al II-lea, încât lovitura i se părea neverosimilă. Constantin Xeni notează despre puterea lui Nicolae Titulescu pe vremea când era ministru de Externe: „Pe faţă însă, nimeni, nici din guvern, nici din opoziţie, nu îndrăznea să sufle o vorbă. Rareori şi cu sfială, N. Iorga şi George Brătianu schiţau câte o critică". Referindu-se la destinul lui Nicolae Titulescu după lovitura administrată de Maiestatea Sa, Constantin Xeni pune punctul pe i: „Dizgraţia o găsim presărată de-a lungul istoriei. Alţii mult mai mari ca Titulescu au fost loviţi de ingratitudinea regilor. E drept că ea se suportă greu. Chiar numai retragerea normală din viaţa publică au primit-o greu cei răsfăţaţi de beţia puterii. Cazul lui Talleyrand constituie una din rarele excepţii. Căci scena politică e aşa de ameţitoare, încât focul rampei exercită asupra actorilor politici puteri de neînvins. Scândurile scenei parcă pare că îi recheamă necontenit şi viaţa nu le inspiră nici o resemnare. Titulescu n-a putut suporta tragica lui dizgraţie. Ea l-a zdrobit literalmente".
Acelaşi dr. Constantin Xeni crede că prăbuşirea din 1936, accentuată de anonimatul de după decembrie 1937, l-a dus la consumul excesiv de cocaină, care l-a ruinat complet: „Dar insomniile şi mai ales durerea lui morală îl face să accentueze din ce în ce mai mult fatala obişnuinţă a cocainei şi a morfinei. El ajunge să-şi facă singur injecţii masive, fără de care nu mai putea trăi. Îşi cumpără o somptuoasă vilă pe marginea mării, la Cap d'Ail, lângă Monte Carlo. Nu stă în ea. Colindă iar hotelele, fără linişte, fără sănătate, fără speranţe. Fostul preşedinte al Ligii Naţiunilor, unde există o secţiune specială pentru reprimarea funestului comerţ cu stupefiante, îşi procura pe ascuns, cu sume fabuloase, cantităţi de cocaină şi morfină, care au uimit pe medicii săi.

Echilibrul spiritual al acestui creier, odinioară aşa de strălucit, era acum distrus. Şi prăbuşirea finală s-a apropiat, din nefericire, cu paşi repezi." Prin raportare la Nicolae Titulescu, alţi politicieni - Mareşalul Antonescu, Nicolae Ceauşescu - au avut o prăbuşire tragică: de la condiţia de stăpâni absoluţi ai ţării la cea de arestaţi şi executaţi. Era Nicolae Titulescu mai puţin bărbat decât ei? Posibil. Cum la fel de posibil e şi faptul că, spre deosebire de ei, lui Nicolae Titulescu nu i s-a oferit prilejul de a muri eroic.
AUTOR ION CRISTOIU
SURSA ADEVARUL