Demonstraţiile care au loc
zilele acestea în ţară nu sunt o reeditare a Revoluţiei din 1989, nici a
Pieţei Universităţii din 1990. Sunt exact opusul lor, o contrarevoluţie
marca
Dan Voiculescu, care încearcă să uzurpe treptat toate simbolurile
luptei anticomuniste, creând confuzie morală cu sprijinul nefericit al
ONG-urilor. Protestele din ianuarie 2012 sunt mai degrabă reeditarea mineriadei din ianuarie 1999 decât a revoluţiei din decembrie.
În
presa occidentală există o regulă nescrisă: Dacă vrei să fii credibil,
nu compari niciodată un politician contemporan cu Hitler pentru că ceea
ce obţii nu este decredibilizarea politicianului pe care doreşti să-l
ataci, ci diluarea crimelor lui Hitler, care prin însuşi actul
comparaţiei se relativizează. Acelaşi lucru este valabil
în cazul comparaţiei dintre Traian Băsescu şi Nicolae Ceauşescu.
Lozinca „Băsescu=Ceauşescu'' nu este doar imorală, este de-a dreptul
obscenă, pentru că îl umanizează pe Ceauşescu şi relativizează crimele
(reale) ale dictatorului şi ale regimului comunist pentru a obţine
efectul retoric de sublinia crimele (simbolice) ale preşedintelui. Din
acest motiv, nu vom auzi nici un fel de scandări legate de comunism în
Piaţa Universităţii, ba dimpotrivă. Ideea că „era mai
bine pe vremea lui Ceauşescu'' pare să fie dominantă printre
„revoluţionarii'' anului 2012. Or, nu poate exista o Piaţă a
Universităţii autentică fără o revoltă împotriva comuniştilor şi
securiştilor care domină clasa politică, mediul de afaceri şi o bună
parte din mass-media. O Piaţă a Universităţii care recuperează
legitimitatea comunismului şi delegitimează anticomunismul este un fals
ordinar.
Recuperarea legitimităţii comunismului este un obiectiv
pe care publicaţiile şi televiziunile lui Dan Voiculescu l-au urmărit
constant, susţinând în mod repetat şi sistematic că nu există nicio
diferenţă între regimul comunist şi guvernarea actuală, între Băsescu şi
Ceauşescu, între Securitatea căreia i-a aparţinut Voiculescu şi
actualele servicii secrete, în pofida apartenţei la NATO şi Uniunea
Europeană. Întregul demers vizează să înlocuiască treptat şi sistematic
simbolistica luptei anticomuniste cu una nouă relativizantă în care
crimele comunismului sunt estompate până la dispariţie iar crimele
presupuse ale „regimului Băsescu'' sunt îngroşate până la caricatură.
Rezultatul este o confuzie a valorilor care şterge diferenţa dintre bine
şi rău, dintre vinovaţi şi nevinovaţi, dintre victimă şi călău.
Or,
exact la acest fenomen asistăm astăzi în Piaţa Universităţii. Primul
obiectiv al noii (contra)revlouţii este ştergerea semnificaţiei istorice
a Revoluţiei din Decembrie. Mijlocul? Asimilarea demonstraţiilor din
2012 cu revolta din 1989. Adevărul care se doreşte escamotat este că în
1989 în Piaţa Universităţii au murit oameni ucişi de gloanţelor
regimului comunist. În 2012, avem câteva încăierări între ultraşi şi
jandarmi. Orice comparaţie nu face decât să dilueze sângele cât se poate
de real al celor căzuţi cu apa chioară a propagandei anteniste.
Instrumentele? Asociaţiile de „revoluţionari'' deposedaţi de privilegii.
Al
doilea obiectiv este ştergerea semnificaţiei istorice a Pieţei
Universităţii 1990 ca mişcare de rezistenţă împotriva confiscării
Revoluţiei de către regimul neocomunist al lui Ion Iliescu. Mai întâi, faptul că demonstraţia din 2012 a ocupat acelaşi loc este o uzurpare simbolică a Pieţei Universităţii originare. Apoi, l-am văzut, deloc întâmplător, pe Mircea Badea în noua
Piaţă a Universităţii, încercând să „popularizeze'' o „adaptare'' a
Imnului Golanilor. A doua uzurpare. Ulterior, au apărut în mod
convenabil pancarde pe care scria „Băsescu=Iliescu'', „Jandarmii=Minerii
1990''. Nimic mai inept, dar serveşte scopului. În sfârşit, asistăm în
ultimele zile
la o încercare de a recupera în favoarea „neorevoluţiei'' memoria lui
Cristian Paţurcă, unul din simbolurile Pieţei Universităţii. Până şi
pretenţia imposibil de demonstrat de altfel, a lui Victor Ponta că ar fi
participat la demonstraţia din Piaţa Universităţii serveşte aceluiaşi
scop.
Dovezile manipulării sunt peste tot, dar, cumva, nu pare să
le vadă nimeni. Asistăm la un simulacru de revoluţie în care
protagoniştii nu sunt demonstranţii, ci personaje de genul Badea,
Ciutacu sau Ciuvică. Suntem martorii unei revoluţii patronate de
Voiculescu. Nici măcar nu este prima oară când se întâmplă. Ziarele şi televiziunile voiculesciene au mai
susţinut o dată o mişcare „revoluţionară'' anti-guvernamentală. S-a
întâmplat în ianuarie 1999, când Antena 1 a susţint cu entuziasm marşul
minerilor lui Miron Cozma spre Bucureşti. Atunci, ca şi acum, Voiculescu
a profitat de dificultăţile sociale (închiderea minelor) pentru a
instiga la răsturnarea violentă a guvernului. Nu e nicio surpriză,
aşadar, că acelaşi Miron Cozma a anunţat acum două zile
că doreşte să vină împreună cu minerii să se alăture protestelor din
Piaţa Universităţii. Cozma a înţeles că Piaţa Universităţii 2012 este
Piaţa Univeristăţii în care minerii au triumfat.
Fără îndoială că
printre protestarii anului 2012 se numără oameni oneşti, care au
nemulţumiri reale. Fără îndoială că există reproşuri perfect rezonabile
privind politicile actualei guvernări, în special în ceea ce priveşte
corupţia, incoerenţa, lipsa de transparenţă şi alocările aberante de
fonduri marca Elena Udrea (apropos, dacă Traian Băsescu şi PDL se
gândesc să ofere poporului un sacrificiu ritual, Elena Udrea ar trebui
să fie alegerea evidentă). Aceşti oameni oneşti precum şi ONG-urile care
îi susţin trebuie să ştie însă că participă la o revoluţie contrafăcută
în studiourile unei televiziuni patronate de un securist dovedit şi că
scopul ei nu este buna guvernare, redarea bunăstării, mărirea salariilor
şi pensiilor lor, ci conservarea privilegiilor clasei care parazitează
ţara de 22 de ani.
AUTOR CRISTIAN CAMPEANU
SURSA ROMANIA LIBERA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu