INCALIFICABILA NERUSINARE A JURNALISTULUI - MACIUCA

În România, vara nu turbează doar câinii, ci şi jurnaliştii. Asta în cazul în care nu sunt deja turbaţi după cum le-o cere fişa postului, ca în cazul multora din angajaţii televiziunilor mogulice.

Li se alătură, cu o insistenţă demnă de o cauză mai bună, o seamă de "bloggeri" omniprezenţi, gata să muşte violent, anonim şi laş din oricine scrie altfel decât le convine lor. Mă oripilează de multă vreme persistenţa în ură şi încrâncenarea în vulgaritate a unor nefericiţi puşi de partide să-i înjure birjăreşte pe cei dinainte desemnaţi drept "lingăi ai lui Băsescu", "sinecurişti", "profitori". Suflete de cârpă, s-au înhămat la o muncă murdară, obositoare şi probabil prost plătită. Indivizii n-au odihnă, n-au sărbătoare, n-au concediu.

Sunt gata să "performeze" la comanda "click", aruncând în direcţia editorialiştilor indezirabili zoaiele falsificării şi dispreţului, contribuind masiv la transformarea spaţiului virtual într-o mlaştină morală respingătoare. Reacţia firească e una de compătimire. Probabil că unii dintre ei scriu, pe lângă bani, şi din convingere. Te detestă din motive necunoscute ţie, dar probabil că foarte importante pentru ei: ţi-or fi trimis cândva poezii şi, în loc să le publici, le-ai aruncat la coş. Poate ţi-au fost studenţi şi i-ai căzut la examene. Poate-şi imaginează că dacă n-ai fi tu, steaua lor ar străluci nestingherită pe bolta literelor sau ştiinţei româneşti. Sau, pur şi simplu, sunt atât de înrăiţi şi intoleranţi încât nu pot respira altfel decât prin bulboanele mucilaginoase şi otrăvite pe care le secretă în cantităţi industriale. Născuţi din resentiment şi trăind din frustrare, nu admit, nici în ruptul capului, că există şi oameni care chiar scriu ce gândesc.

Îl priveam, mai zilele trecute, pe unul din agitaţii cu cravată de la Realitatea TV. Pus să modereze o emisiune despre rezultatele de la bacalaureat (despre care mă grăbesc să spun că sunt normale, şi nu catastrofale, având în vedere bătaia de joc cronică din învăţământ), individul şi-a început peroraţia gângavă anunţând că va aduce "probele" care să arate de ce ministrul Funeriu trebuie să plece. Din acel moment, "invitaţii", obişnuiţii mardeiaşi din sfera pesedist-penelistă, au acceptat făţiş rolul de mercenari: ei nu mai erau pe platou pentru a dezbate o problemă, ci pentru a înfiera gros, tovărăşeşte, partinic, "drama naţională." Cum te mai poţi pretinde "analist independent", precum Iosif Boda, şi să nu protestezi că eşti invitat să fii procuror într-un proces-mascaradă, în care verdictul e dat dinainte? Emisiunea cu pricina nu e excepţia, ci regula. Treizeci-patruzeci de jurnalişti şi anexele lor mereu disponibile la linşaj, indiferent de zi şi de oră, au impus un stil al manipulării, abuzului, vendetei şi falsificării (vezi cazul "eşecului" la bacalaureat al lui Daniel Funeriu) din care nu văd cum ar mai putea ieşi. Pentru ei nu există dialog şi dezbatere, ci doar execuţie sumară, carnasieră, sângeroasă. Morişti de ventilat minciuni, maeştrii manipulării au ajuns un fel de desperados care macină aceleaşi poncife, deşi efectul denunţurilor publice a scăzut dramatic. S-au înscris pe o spirală de unde nu-i va mai recupera nimeni vreodată. Au intrat în competiţie cu propriile aiureli şi sunt obligaţi să urce, în fiecare zi, noi culmi ale neruşinării. Asemeni consumatorilor înrăiţi de droguri, trebuie să mărească necontenit doza. Să nu ne mire dacă într-o zi vor începe să-şi la pumni invitaţii ori, Doamne fereşte, vor pune mâna pe arme, dacă analiştii de ocazie nu vor respecta la milimetru partitura infernală impusă de patroni.

Campioni la plimbatul limbii în gură, au abandonat imparţialitatea ziaristului în favoarea militantismului deşuchiat, la capătul căruia nu-i aşteaptă decât spitalul psihiatric. Pentru ei nu există reguli, valori şi ierarhii. E ceva inuman în ura neostoită cu care perorează. E ceva maladiv în gesticulaţia lor obsesională. Finalmente, e ceva jalnic în faptul că mercenariatul are un singur efect: să arate lumii faţa mutilată a unei Românii pe care-o transformă, cu fiecare minut al prezenţei lor pe ecran, într-un teritoriu coşmaresc. De ce-am fi frecventabili pentru străinii veniţi din ţări unde neadevărul e pedepsit drastic, iar mahalagismul agresiv, urlat din rărunchi, nu e tolerat nici în spectacolele de iarmaroc?

Deşi o merită din plin, nu-i pot urî. Îi dispreţuiesc. Văd în ei doar ultimele zbateri ale lumii vechi, ale energiilor demonismului bolşevic, îngrozite că vor pierde bătălia cu modernitatea. Pentru că o vor pierde, şi ei ştiu asta. Unii au adunat deja suficienţi bani încât să nu le pese dacă mâine patronii în înlocuiesc cu unelte mai supuse, mai neruşinate, mai agresive. În ochii altora, vezi totuşi hămeseala şi disperarea că încă n-au ajuns la sumele care să-i pună la adăpost. Figuri triste ale unei tranziţii pline de hârtoape, vor intra în manuale ilustrând dezonoarea, decăderea şi pervertirea presei din România. Nici modelele lor ideologice din perioada comunismului — de la Chişinevschi la Vitner, şi de la Popescu- Dumnezeu la Dulea — nu excelau la capitolele inteligenţă, expresivitate sau inventivitate. Şi e inevitabil să fie aşa: oricât ar evolua tehnica, oricâte facilităţi îţi oferă televiziunea şi internetul, măciuca tot măciucă rămâne.
AUTOR MIRCEA MIHAIES
SURSA www.evz.ro 

ANTENA 3 SI BACUL SUSTINUT DE FUNERIU IN FRANTA

Jurnalistul Radu Tudor, invitat permanent în emisiunea "La ordinea zilei", a prezentat un document din care rezulta că în anul 1989, la un liceu din Strasbourg, ministrul actual al Educaţiei, Daniel Funeriu, n-ar fi reuşit să absolve Bacalaureatul din prima sesiune. Jurnalistul a pretins că ar fi primit un link (adresă de internet) de la un telespectator din Franţa în care i se semnala acest lucru şi a cerut în direct ministrului să intervină în emisiune şi să-şi lămurească situaţia.
Numele lui Daniel Funeriu a fost inserat printre rezultatele de la Bac 2011 din Franţa


Documentul prezentat de Radu Tudor cuprindea o pretinsă listă cu absolvenţi de Bacalaureat din Strasbourg unde, printre numele franţuzeşti, figura şi cel al lui "Funeriu Petru Daniel", în dreptul căruia scria "passe second groupe". Asta însemna, potrivit sistemului din Franţa, că Funeriu n-ar fi întrunit nota necesară de a absolvi Bacalaureatul şi ar fi fost necesară o a doua examinare, orală.

Fals depistat într-un minut
Ieri, ministrul Educaţiei a dovedit că documentul, pe care postul Antena 3 pretinde că ­l-ar fi primit de la un telespectator din Franţa, e un fals. Numele franţuzeşti prezente pe lista arătată la Antena 3 aparţin, de fapt, celor care au absolvit liceul în acest an. Numele unuia dintre ei, Fuchs Valentin, a fost şters şi înlocuit cu cel al lui Funeriu Petru Daniel. În plus, calificativul lui Fuchs, „admis cu menţiunea bine" a fost şi acesta înlocuit cu „passe second groupe". Rezultatele care au fost trucate se găsesc pe site-ul oficial al Ministerului Educaţiei din Franţa www.education.gouv.fr. „Antena 3 a făcut ieri (n.r. - 8 iulie) un fals în acte prezentând public ceva ce reprezintă o calomnie fără precedent. Un fals abject care nu poate să rămână nesancţionat", a declarat ieri ministrul Funeriu.
Rezultatele originale se află pe site-ul oficial al Ministerului Educaţiei din Franţa

El a mai demonstrat cu un element falsul comis. Două nume de pe lista originală au fost complet şterse. „Aceste nume lipsesc pentru că în dreptul lor scrie „secţiune europeană", secţiune în 1989 nu exista în Franţa. Deci, pentru a şterge urmele, Antena 3 a comis un fals în acte. Concluzia acestei mârşăvii este că Antena 3 falsifică realitatea", a precizat Daniel Funeriu. Ministrul a declarat pentru „Adevărul" că pentru el „această calomnie este încheiată" şi că justiţia urmează să se pronunţe. Mai mult, ministrul Educaţiei a spus că a depistat foarte uşor falsul, „în mai puţin de un minut". 

Antena 3 nu recunoaşte greşeala

„Niciodată n-am spus că ministrul nu a luat Bacalaureatul. Am spus că au fost probleme. Am pus întrebări la care ministrul, dacă avea toate informaţiile pe care spune că le are, altele decât cele pe care ­le-am prezentat noi, putea să intervină în direct şi să spună «lămuresc astăzi, lămuresc mâine, informaţiile voastre sunt false». Toate ziarele, toate ediţiile online ale ziarelor aveau această informaţie, nu le-am inventat noi", a explicat Dana Grecu într-un jurnal Antena 3. Ea omite că restul presei a preluat informaţia prezentată la Antena 3.

Reprezentanţii postului de televiziune au declarat că vor face şi ei o plângere penală pe numele ministrului Educaţiei.  „Timp de două ore am insistat cu telefoane la Domnia Sa, la responsabilii Ministerului Educaţiei, niciunul dintre ei nu a dorit să răspundă. A preferat să măsluiască şi să construiască un scenariu cu care să iasă 12 -14 ore mai târziu şi să formuleze aceste acuzaţii de ordin politic", a declarat Radu Tudor, fără să precizeze dacă tentativele sale de a vorbi cu ministrul au avut loc înainte sau după ce informaţia fusese deja difuzată.

Jurnaliştii tac acum

„Adevărul" a încercat ieri toată ziua să ia legătura cu Radu Tudor şi cu Dana Grecu, spre a reconstitui cât mai minuţios modul în care s-a născut acest subiect şi a vedea dacă a fost vorba de ignoranţa jurnaliştilor, de reaua lor credinţă sau chiar de o manipulare a acestora. Atât cei doi jurnalişti, cât şi producătorul lor au refuzat să răspundă la apelurile telefonice şi la mesajele SMS.

Singurul martor cu care am putut discuta a fost preşedintele Sindicatului Alma Mater, Anton Hadăr, invitat la emisiunea „La Ordinea Zilei", din 8 iulie. Acesta a declarat pentru „Adevărul" că l-a sunat pe Daniel Funeriu într-o pauză. „Reporterii de la Antena 3 au încercat să-l sune pe Daniel Funeriu, aşa zicea doamna Grecu în emisiune, şi am înţeles că el a răspuns la un SMS în care zicea că a luat Bac-ul cu brio. În pauză l-am sunat să-l întreb care e problema şi mi-a zis «Ce să fac, să intervin la ceva ce nu este adevărat? Dacă vor, să sune la liceu». Şi mi-a dat numărul directorului de la liceul din Franţa", a explicat Anton Hadăr.

"Antena 3 a făcut un fals abject care nu poate să rămână nesancţionat."
Daniel Funeriu
ministrul Educaţiei
SURSA ADEVARUL

GANDUL INFO : INTERVIU CU DANIEL FUNERIU

Consideraţi că bacalaureatul a fost un succes?

Pentru cei care au trecut, da, pentru modul în care s-a desfăşurat, da, pentru cei care au picat, nu. Pentru noi ca naţiune, cred că nu a fost nici un eşec, nici un succes. A fost şi este reflecţia realităţii. Am spus că rezultatele sunt oglinda societăţii noastre.

Aş formula puţin altfel: dacă unui adolescent i se face un examen medical şi i se diagnostichează sida, acesta este un succes?

Este un prim pas către o gestionare cât mai corectă a viitorului. Este important să faci diagnosticul. Fără acest diagnostic, acel adolescent va avea o calitate a vieţii şi o perioadă de viaţă mult mai redusă. Acest diagnostic care s-a făcut astăzi nu este o surpriză. Soluţia cea mai simplă este Legea Educaţiei Naţionale.

Este o situaţie normală ceea ce s-a întâmplat acum?

Nu este normală, este reală. Nu este normal să ai 44% din elevi care iau bacalaureatul. Calific situaţia de acum ca o situaţie anormală, dar asupra căreia am atras atenţia.

Dacă la toamnă veţi avea o promovabilitate de peste 80%, aceea va fi o situaţie normală sau anormală?

În toamna lui 2009, succesul în toamă a fost de peste 70%. În 2010, rata de promovare a fost de 30%. Nu mă aştept la sesiunea din toamnă la o scădere a standardelor şi a vigilenţei.

 Vă aşteptaţi la o rată de promovare similară, 30-40%?

Cred că ar fi greşit sau incorect ca un ministru să spună ceva acum.

Nu pe baza unor astfel de procente vă faceţi diagnosticul la minister?

Obiectivul nostru este ca bacalaureatul să se desfăşoare corect. Nu vă voi da un procentaj în ceea ce priveşte sesiunea de toamnă.

 Vă spun doar, matematic vorbind, că şansele cele mai mari sunt ca acest procent să nu difere foarte mult. Ce se va întâmpla pentru că vom avea un fenomen sociologic asemănător cu cel al decreţeilor? Vom avea un număr mare de tineri fără bacalaureat.

Acest lucru îl comentez. Trăiesc un sentiment de satisfacţie, de mare responsabilitate că în sfârşit începem să discutăm despre acest lucru. Aceasta este miza mare, ce se întâmplă în continuare. Faţă de anul trecut este o scădere de 20% în rândul absolvenţilor. Nu este catastrofală, dar este mare. Să ştiţi că eu vreau să fiu operat, dacă ajung acolo, de un bun medic.
Calitatea învăţământului superior a scăzut, sau să zicem că nu se ridică. Printr-un examen de bacalaureat relevant se produce o selecţie către cei care merg la facultate.

 Aţi mai vorbit despre schimbările în învăţământul superior, despre ce e vorba?

Defragmentarea facultăţilor, universităţilor. În urma reorganizării, cu cât o universitate va avea un număr mai mic de funcţii raportat la numărul de locuri, cu atât va primi o finanţare mai mare.

Schimbările cum îi vor afecta pe studenţi?

În bine. În învăţământul superior cheia este resursa umană.

Vor fi mai puţini studenţi în România. Vor fi mai mulţi absolvenţi de liceu fără bacalaureat şi vor avea nevoie de locuri de muncă. Care este soarta acestor oameni în România. Nu cred că este un lucru rău în scăderea numărului de studenţi. La baza tuturor manevrelor din universităţi stă numărul de studenţi. Scăderea numărului de studenţi nu e un lucru rău. Ce se întâmplă cu tinerii care nu vor deveni studenţi?

În situaţia în care un elev nu are bacalaureatul acum, va putea să-şi găsească un loc de muncă la care să fie evaluat în funcţie de valoare. Dacă nu obţine o diplomă de bacalaureat, acel om ştie că nu va putea obţine nimic prin şmecherie. Cum ar fi arătat România acum dacă în ultimii 20 de ani nu s-ar fi fraudat bacalaureatul?

Cum comentaţi afirmaţia lui Băsescu: "Şcoala românească produce tâmpiţi"?

Nu sunt comentator, este deplasat să fac declaraţii pe seama spuselor şefului statului. Cred că, dacă ne uităm la rezultatele de la bacalaureat, există foarte multe motive de respect pentru cei care au luat bacalaureatul anul acesta.

Este bine, nu am fost împotriva supravegherii. Este bine să avem rezultate reale. Dar ce faceţi cu acest fenomen sociologic? Ce se întâmplă cu aceste mase de tineri? Vă gândiţi la nivelul guvernului?

Trebuie să vedem şi consecinţele. Toate mecanismele fireşti se aplică şi acestor oameni. Când vor găsi un loc de muncă...
Amploarea evenimentului poate fi comparată cu ceea ce s-a întâmplat cu fenomenul decreţeilor.

Probabil v-aţi gândit că anul acesta veţi avea un rezultat ca acesta? Nu v-aţi gândit ce faceţi după? Ce veţi face cu această bulă? Aveţi un studiu?

Certitudinea noastră este că trebuie întărit învăţământul profesional. Elevii pot să urmeze căi profesionale, căi de formare alternative. Dar toate soluţiile nu se află la Ministerul Educaţiei.

Aţi vorbit cu premierul Boc, cu preşedintele, cu ministrul Muncii, ce veţi face cu aceşti tineri?

Anul trecut au fost 80.000. Este vorba de o diferenţă. Trebuie să vedem ce s-a întâmplat cu cei din anii precedenţi. Statul are o serie de măsuri şi acţiuni. Principala responsabilitate revine fiecăruia dintre noi. Revine fiecărui individ. Cea mai bună politică socială este creşterea economică. Să nu le vindem iluzii.

Deci nu aţi avut această discuţie.

Aceste lucruri se pot decide după ce avem toate datele.

Aţi discutat cu preşedintele Băsescu?

Am discutat.

Au stârnit controverse camerele de supraveghere din licee. Aveţi de gând să continuaţi?

Da, evident. Important este că un număr mare de profesori au cuplat la acest mesaj de onestitate.

Nu trebuie totuşi să uniformizaţi prezenţa acestor camere?

Trebuie mers mai departe.

Aţi spus ceva care pe mine să interesează foarte mult. Că, în ultimă instanţă, totul se reduce la om.

Dar, dar este o decizie de societate. Societatea trebuie să transmită un mesaj în ce direcţie vrea să meargă. Sunt în echipă cu cei care vor o Românie cu fruntea sus, nu o Românie cu mâna întinsă.

Aş vrea să vă ridic o problemă la care nu cunosc răspunsul. Aici nu este vorba de intregrale, de derivate, sau Camil Petrescu. Este vorba că toţi aceşti elevi care au dat bacalaureatul nu se aflau într-un sistem paralel pentru oameni cu probleme mintale. Toţi erau în sistemul de învăţământ normal. Se punea problema: trebuie să învăţ, ca să iau examenul. Taică-miu, maică-mea muncesc, eu trebuie să învăţ. Mi se pare gravă nepăsarea tinerilor. Pentru că eu, când eram la liceu, eram apăsat de un stres: ce-o să spună maică-mea. Acest lucru a dispărut. Aceşti tineri consideră că este normal să trăiască aşa. Nu sunt interesaţi că părinţii lor au fost mai afectaţi decât ei.

Şcoala trebuie să creeze atitudini. Prin rezultatul din acest an, prin duşul rece, avem şansă să schimbăm atitudini. Dacă până acum elevul de a XI-a venea cu 9, părinţii dormeau liniştiţi. Dar, dacă văd acum că la acel liceu au promovat 10%, se vor întreba ce se află în spatele acelui 9. Îl vor întreba pe elev, vor merge la şcoală.

Au fost licee în ţară în care niciun elev nu a luat bacalaureatul? Ce ar trebui să facă directorii de acolo, profesorii?

Ar fi foarte simplu să-i demitem, dar să ne uităm puţin la istorie. Aceste licee sunt fostele şcoli profesionale. Am dat o spoială.

Ce aveţi de gând să faceţi?

O evaluarea foarte serioasă. Apoi, pot fi transformate în şcoli profesionale, managementul poate fi schimbat, sau poate fi arondat administrativ unui liceu mai bun.

Oare nu era bun sistemul acela cu treaptă? Ne amăgim că suntem o ţară de bacalaureaţi, de inteligenţi...

Legea Educaţiei Naţionale presupune învăţământ obligatoriu timp de 10 ani. Sistemul de treaptă nu mi se pare adaptat anului 2011. O specializare prea rapidă ar fi o mare greşeală.
Mi se pare o debalansare, din punct de vedere al simetriei, faptul că la profilul Uman nu se mai cere Matematică, în vreme ce la Real se cere literatură.
Mie mi se pare nefiresc. Eu sunt o creatură, al acestei transdisciplinarităţi. Toată viaţa am pendulat între artă şi ştiinţă. Un absolvent care urmează filiera umanistă nu mai trebuie să înveţe matematică. La profilul real sunt obligaţi să facă analiză literară. La real s-a dat literatură română. Nu spun că e rău. Dimpotrivă. Îl poate ajuta. Dar acum există această nesimetrie. Un elev de real trebuie să dea probă de literatură, un elev de uman nu trebuie să dea examen de matematică.
Metodologia examenului din acest an a fost dată de doamna ministru Andronescu în 2009. S-ar putea să fie pentru prima oară când doi ani la rând dăm examenele la fel. Noul tip de bacalaureat...

În noul tip, elevul se va simţi nedreptăţit? După mine, este incorect că matematica s-a scos complet de la uman.

Când structura a fost stabilită, s-a constatat că acest lucru este corect. Ar fi incorect să intru pe o discuţie în care discut opţiunile celor dinaintea mea. Corect este aşa cum este prevăzut în legea educaţiei naţionale.

Diplomele de la Spiru Haret sunt valabile sau nu?

Ministerul Educaţiei nu are competenţa de a anula diplome, dar a spus că ceea ce este nul produce efecte nule. Un program neautorizat nu poate produce un efect valid. În Legea educaţiei naţionale am spus că situaţia acestor absolvenţi va fi decisă printr-un ordin de ministrul la propunerea ARACIS şi cu avizul consiliului naţional al rectorilor. Am solicitat ARACIS să elaboreze o propunere care este în avizare.

Spiru Haret a produs diplomele fără acoperire?

Diplomele obţinute legal sunt obţinute legal, acoperirea lor se vede pe piaţa muncii.

Când aţi dat bacalaureatul, unde şi cum v-aţi descurcat?

Eu am plecat din România în 1988, la 17 ani. Am fost la un liceu din Strasbourg, am urmat clasa a XII-a şi am dat bacalaureatul în 1989. Am avut note foarte mari la matematică şi fizică, acceptabile la restul. A fost un bacalaureat de succes.

Au copiat colegii?

Exclus. Acolo unde am dat eu bacalaureatul, nu se punea problema. Nici măcar temele nu se copiau în clasă.
SURSA GANDUL

PUTIN SI FSB VOR CONTROL TOTAL IN RUSIA

Vechile obiceiuri se leapada extrem de greu atat cand vine vorba de Federatia Rusa, mostenitoarea fostei Uniunii Sovietice. Desi se declara o democratie, Rusia este departe de a fi una chiar intr-o forma personalizata. Controlul asupra mijloacelor de comunicarea si persecutarea adeversarilor politici sunt inca metode de actualitate prin care statul incearca sa-si impuna suprematia. In aceasta logica, seful Serviciului federal de securitate din Rusia (FSB), Aleksandr Bortnikov, a cerut joi tuturor operatorilor de telefonie mobila din Rusia sa furnizeze codurile care ar permite supravegherea comunicatiilor retelelor telefonice, potrivit Russia Today.

“Toate serviciile de informatii trebuie sa aiba acces la codurile operatorilor de telefonie mobila pentru a putea supraveghea eventualele activitati ilegale”, anunta Bortnikov.”Toti operatorii de telefonie straini de pe teritoriul nostru trebuie sa se supuna acestei reguli”, adauga el. Directorul FSB nu a precizat daca operatorii straini au fost deja supusi unei astfel de obligatii si nici daca masura vizeaza si serviciul de roaming in Rusia. Aleksandr Bortnikov a explicat ca serviciile sale “colaboreaza” cu Google si Skype pentru a “rezolva probleme specifice” despre comunicatiile prin Internet. Seful Centrului pentru securitatea informatiilor din cadrul FSB, Aleksandre Andreeskin, afirma in aprilie ca serviciile Gmail si Skype reprezinta “amenintari de amploare” la adresa sigurantei nationale.

Nici in sfera politica, lucrurile nu stau mai bine. Fostul vicepremier rus Boris Nemtov, in prezent unul dintre liderii opozitiei, nu are voie sa paraseasca Rusia timp de sase luni, dupa ce a criticat, intr-un volum publicat in 2010, bilantul fostului presedinte si actual premier Vladimir Putin. Aflat in prezent la Strasbourg, unde participa la un forum despre democratie, Nemtov a declarat ca a aflat despre aceasta decizie miercuri, prin intermediul avocatului sau. “Ma voi intoarce in Rusia, chiar daca mi se sugereaza sa ramân unde sunt”, a spus el pentru site-ul Grani.ru. “Sunt convins ca este razbunarea lui Putin”, provocata de cartile despre coruptia din anturajul acestuia, a adaugat el. Registratura federala rusa a precizat insa ca nu are cunostinta de nici o astfel de decizie in cazul lui Nemtov. Ziarul economic rus Kommersant afirma ca interdictia are legatura cu faptul ca Nemtov nu a respectat in totalitate o decizie privind cartea “Putin, Bilant, 10 ani”. Nemtov sustine, in carte, ca omul de afaceri Ghenadi Timcenko, care are interese in domeniul distributiei de energie, il cunoaste pe actualul prim-ministru inca dinainte ca acesta sa ajunga la putere si ca a folosit legaturile cu el pentru a-si obtine averea. Timcenko neaga acuzatiile si l-a dat in judecata pe Nemtov, obtinând o decizie judecatoreasca favorabila. Conform sentintei, Nemtov era obligat sa publice o dezmintire a acuzatiilor, insa textul publicat nu a corespuns in totalitate cu solicitarea tribunalului.
AUTOR RAZVAN IORGA
SURSA KARADENIZ PRESS 

RUSINEA NATIONALA A BACULUI SI PROFITURILE NERUSINATE ALE BAROSANILOR DIN INVATAMANT

 Ruşinea naţională a Bacului ce evidenţiează mediocritatea generalizată a viitorilor studenţi se alimentează din neruşinarea clanurilor din învăţământ perpetuate încă din timpul lui Andrei Marga, el însuşi menţionat în presa din Cluj drept şef de clan, fiind alături de nevastă-sa, beneficiarul unui sistem perpetuat încă din perioada comunistă, în care de altfel astfel de personaje propovăduiau cu cerbicie marxism-leninismul.
Cei mai vocali (şi ipocriţi) comentatori ai „scandalului Bacului“, liberalul Andrei Marga, ce se visează mare mahăr într-o viitoare schemă de guvernare a USL, şi Cati Andronescu, febleţea lui Ion Iliescu, garantată de Marean Vanghelie, cel eliminat de la Bac la 30 de ani pentru copiat, fost tălpuitor al lui Nuţu Cămătaru, înainte de „revoluţie“, sunt adevăraţi baroni ai sistemului.
„Andrei Marga, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai. Potrivit declaraţiei de avere, el a încasat anul trecut un salariu de 122.091 lei din funcţia de bază, cea de rector. Ceea ce ar însemna un salariu lunar de 10.174 lei. De asemenea, tot de la Universitatea Babeş-Bolyai el a mai obţinut anul trecut un venit de 98.233 de lei, pe care l-a inclus la capitolul «alte activităţi». Ecaterina Andronescu, rector al Universităţii Politehnice Bucureşti, şi-a completat la grămadă veniturile obţinute. În plus, ea are trecute veniturile obţinute în 2009, iar acestea totalizează 180.002 de lei. Ea a obţinut aceste venituri atât din poziţia de senator, cât şi din cea de rector.

Un salariu de senator este, în medie, de 5.000 de lei. Pe an, ar însemna 60.000 de lei, de unde rezultă că a obţinut din administrarea Universităţii Politehnice o retribuţie anuală de 120.000 de lei. Ceea ce ar corespunde unui salariu lunar de 10.000 de lei şi locul 15 în topul celor mai bine plătiţi rectori din România“ - conform econtext.ro, site de analiză de business care a publicat un tabel al salariilor uriaşe ale rectorilor din universităţile româneşti, ce scoate la iveală mărimea „business-ului“ educaţiei universitare din România, în contrast cu mediocritatea mediului educaţional.
A proliferat industria diplomelor pe bandă rulantă, odată cu sifonarea banilor europeni pentru cercetare şi dezvoltare universitară, iar feudele universitare s-au constituit într-o adevărată caracatiţă a clanurilor din învăţământ, formate prin eternul nepotism generalizat. Business-ul are la vârf adevăraţi moguli, plătiţi ca nişte baroni ce sunt, şefi pe viaţă ai unor universităţi ce printează diplomele universitare ca etichetele de sticle de bere, şi cam la aceeaşi valoare. Încropeala, mediocritatea, impostura, clientelismul, nepotismul, influenţa politică şi multe alte vicii marchează mediul educaţional românesc.

Principalele valori ale educaţiei - integritate, echitate, corectitudine şi justiţie socială - sunt contrazise chiar de către cei care ar trebui să le ilustreze - cadrele din învăţământ. A fost încurajată intenţionat mediocritatea în şcoală şi liceu deoarece aceşti liceeni urmau să devină masa ce alimentează universităţile pe care le conduc „mogulii“ învăţământului de batjocură. Tinerii au învăţat deja că trişatul şi mita reprezintă modalitatea de a avansa în carieră, au tras concluzia - urmărind actorii vieţii politice - că efortul personal nu contează, iar succesul vine din manipulare şi favoritism.

„Cultura“ corupţiei în mediul învăţământului a alimentat incultura noilor generaţii
Aceste practici anulează motivaţia tinerilor de a se orienta către muncă pentru a obţine ce vor - de regulă o viaţă cât mai îmbelşugată, cam la nivelul lui Adi Copilu’ Minune, fără a face nimic de folos în schimb. Distorsionarea procesului de selecţie a celor mai buni a afectat direct dezvoltarea întregii ţări, pe toate planurile, deoarece aceste practici, devenite o adevărată „cultură“ a corupţiei, sunt transmise tinerei generaţii care percepe acest comportament ca pe o practică demnă de adoptat.

Performanţa mediului educaţiei este în strânsă legătură cu integritatea sa, însă până la fabulosul Bac din acest an nimeni nu a acordat suficientă atenţie domeniului educaţiei. Impactul scandalului Bacului în conştiinţa publică ar trebui să ducă la o analiză severă asupra deficienţelor întregului domeniu educaţional, devenit un bussines extrem de profitabil imediat după revoluţie, când s-au lansat celebrele „universităţi“ - fabrici de diplome, patronate de alde Dolfi Drimmer şi fostul şef de cadre al învăţământului comunist, Bondrea, fost şef de cadre din CC al PCR, secondat de către un Ion Dodu Bălan, fost vicepreşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste şi membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.

„Jupânii“ educaţiei ceauşiste au devenit „rechinii“ învăţământului postdecembrist, iar impostura şi negoţul cu diplome au devenit „bunele practici“ ale învăţământului universitar, unde nişte adevăraţi „moguli“ ai sistemului trăiesc din banii sutelor de mii de fraieri care plătesc taxe pentru a se alege ulterior cu diplome nevalide, în fapt.
S-a creat o rotativă producătoare de diplome, iar absorbţia maselor de analfabeţi ieşiţi de pe băncile şcolilor cu Bacuri luate la mişto, ani de-a rândul, s-a realizat prin sistemul universităţilor private de tip Spiru Haret. Bietul Spiru Haret s-ar răsuci în mormânt dacă ar vedea cum îi este terfelit numele şi ce impostură crasă se acoperă cu prestigiul personalităţii sale. O gaşcă de şmecheraşi comunişti s-a folosit de acest strălucitor nume al educaţiei şi pedagogiei româneşti pentru a gira şi a pune pe roate un „butic“ de distribuit diplome care ar purta un nume mult mai acceptabil dacă s-ar numi „Relu Bondărelu“. „Relu“ - Aurelian Bondrea - a devenit vector de bază al învăţământului capitalist după ce în anii ‘50 a fost agitator bolşevic, apoi lector la Şcoala Superioară de Ştiinţe Sociale „A.A. Jdanov“, propagandist la secţia de propagandă şi agitaţie a comitetului regional PCR Piteşti şi absolvent la FF al Şcolii de Partid „Ştefan Gheorghiu“. Evident, şi-a echivalat studiile de activist făcute la „fără frecvenţă“ cu o diplomă de studii universitare, iar la mijlocul anilor ‘60 a devenit şi „doctor“ tot la „Ştefan Gheorghiu“.

Şmecheria fabricilor de diplome de astăzi pleacă de la vechea şmecherie comunistă, prin care semi-decerebraţi, însă „tovarăşi de nădejde“, plecaţi în viaţă de la patru clase, ca Silviu Brucan (Saul Brukner), au ajuns „profesori“, învăţători ai naţiunii şi felceri/doctori la căpătâiul bolnavei Românii, ce trebuia să fie lobotomizată cu sistema învăţământului de Partid.
În educaţie sunt angajate resurse enorme şi tot aici s-au concentrat şi „rechinii“ mai sus pomeniţi. Educaţia este printre cele mai mari componente ale sectorului public, domeniul consumând între 20% şi 30% din totalul bugetelor publice şi tot în acest domeniu este angajată cea mai mare proporţie de resurse umane educate (administratori, inspectori, profesori şi învăţători), ce implică între 20% şi 25% din întreaga populaţie (elevi, studenţi, profesori, părinţi).

Ţinta traficanţilor de diplome au fost sutele de mii de elevi şi părinţii acestora, buzunăriţi copios pentru a li se livra hârtii cu antet universitar, prostovanii cu ştaif devenind stâlpii unei societăţi încă mai idiotizate decât „societatea socialistă“.
Business-ul fabricilor de diplome a generat ineficienţa cronică, haosul şi incompetenţa ce domnesc în toate sectoarele finanţate de la buget, unde au ajuns majoritatea absolvenţilor cu postul asigurat pe pile politice, studiile fiind „acoperite“ doar pentru a obţine creşterea salariului. Mulţi dintre aceşti lucrători în administraţia publică, în Ministerul de Interne sau Justiţie, funcţionari publici şi directori între miile de directori din agenţiile guvernamentale din direcţiile judeţene s-au dotat şi blindat au mastere şi doctorate.

„Ai carte, ai parte“ (?)...
Când ne întrebăm de ce la noi totul merge prost şi de ce şi după teribile cataclisme o ţară ca Japonia, de exemplu, încă se află în vârful acestei lumi, ca nivel şi capacitate, ar fi bine să ne uităm şi la Legea Fundamentală a Educaţiei elaborată în 1947, ce comprima ideile şi principiile educaţiei în Japonia.
Articolul 1 al legii mai sus amintite oferă un profil suficient de clar şi precis al omului pe care şi-a dorit societatea japoneză să-l formeze: „Învăţământul trebuie să urmărească dezvoltarea integrală a personalităţii, luptând pentru emanciparea fiecărui individ în parte, clădindu-l sănătos trupeşte, cât şi mental, învăţându-l să iubească adevărul şi dreptatea, să respecte valorile celorlalţi, munca, să aibă un puternic simţ al responsabilităţii, lăsând totodată posibilitatea naşterii unui spirit independent“...

În ce măsură putem compara felul în care se urmăreşte în România formarea unor generaţii întemeiate pe dreptate, adevăr, muncă şi responsabilitate se vede cu ochiul liber.
România este ţara unde autorul unei broşurici plagiate în titlul „Minima Moralia“, membru a două uniuni de creaţie, profesor, fesenist de frunte, ex-complotist moscovit alături de un Ion Iliescu cu al său „profesor“ Măgureanu şi „profesor“ Brucan, fost multiplu ministru, actualmente beneficiar al biştarilor unui cap de crimă organizată (conform Parchetului), a creat o şcoală de excelenţă cică, care a dat miniştri de Externe, şefi de servicii de informaţii şi membri de frunte în toate partidele politice, ghidaţi în viaţă şi muncă după „maestru“, tot atât de moral pe cât un sconcs comunist ca Aurică Bondrea. Ba încă sconcsul cu ifose de mentor naţional, Ady Pleşu, mai are şi ambiţia de a fi cel care stabileşte „profilul de preşedinte“ al romånilor.
AUTOR GEORGE RONCEA
SURSA CURENTUL 

POVESTEA UNUI SCOLAR CU BACUL LUAT IN 2005

Acum doi ani de zile, presedintele tarii, Traian Basescu, ne avertiza ca scoala romaneasca produce, someri, diplome false si tampiti pe banda rulanta. Ce scandal si taraboi a fost atunci. Toata opozitia, presa si scumpii nostri profesori, care in ultimul an au stat mai mult in greva decat la catedra i-au sarit in cap dictatorului.

Dupa doi ani de zile, toata Romania constata ca un examen national de genul bacului, sustinut cu camere de supraveghere in sala, devine dovada de necontestat in favoarea afirmatiilor facute de Traian Basescu. Rezultatele centralizate de la BAC 2011, arata ca doar 44%, dintre participanti au reusit sa obtina o nota de trecere. Un adevarat dezastru national, titreaza cu litere mari, toata presa romana. Acum leprele din presa zbiara ca-n codru pe la Realitatea TV. Guvernatii au sacrificat viitorul unei generatii, pentru a dovedi tarii intregi ca marinarul a avut dreptate. Acum doua seri, m-am prapadit de ras cand un pustan timisorean se smiorcaia in emisiune la Striblea, ca a cazut la bacalaureat. Motivul invocat de licean era ca in sala au fost camere de filmat iar supraveghetorii au fost adevarati jandarmi in sala lui de examen. Pampalaul isi varsa amarul, motivand ca in alte clase dupa auzite s-a putut copia. Deci juniorul nostru un an de zile a gandit ca la bac se poate copia de pe fituici si caietul de notite in voie si nestingherit de nimeni.A mers la alte generatii cu spaga adunata de diriginte  si fituica-n buzunar, va merge si la noi.

Ar fi multe motive care stau la baza acestei catastrofe nationale din acest an. Nu stau acum sa le scot in relief si sa le dezbat pe fiecare in parte.Cand am pus mana pe tastatura am vrut sa sterg pe jos cu generatia etnobotanicelor, a lui ''giginho'' si pitipoace de doi lei precum '' Bianca lui Bote''. Dupa 3-4 randuri m-am oprit. M-am uitat bine in oglinda si am inceput sa-mi revad viata de scolar in democratia instalata de tatuca Iliescu. Nu eram mai breaz, si ar fii mult mai inteligent din partea mea daca-mi vad barna din propiul ochi.

Cand am debutat eu la scoala prin 93', imi aduc aminte ca eram tare lenes. Invatatoarea atat la mate cat si citire (parca asa se numea obiectul la care invatam abecedarul), ne dadea pentru acasa o pagina cu liniute si una cu punctulete. Doua saptamani ma prindea 12 noapta si eu nu-mi terminam temele. Dupa ce pierdeam o zi intreaga sa umplu o fila cu liniute ale dracului mai erau si strambe. Toate astea pana intr-o seara cand veni taica-miu acasa de la servici si cu ceva paharele la bord. Eu nu termisem liniutele de insirat pe foaie. Tata veni langa mine si-mi vazu strambaturile. Mi-a rupt fila si mi-a dat o mama de bataie de o voi tine minte pana-n mormant. Dupa batuta luata, mai mult de jumatate de ora nu-mi trebuia sa-mi termin temele. Liniutele mele erau perfecte.Calcatura luata in clasa I, mi-a fost suficienta. Am terminat clasele primare fiind mereu premiant cu coronita.

In ciclul gimnazial m-am descurcat binisor. Mereu la sfarsit de an ma alegeam cu cate un premiu. Insa tata era nemultumit in sufletului lui. Var-mea colega de generatie si scoala, an de an lua premiul intai. Si tot timpul imi spunea ''la anul sa-ti dai silinta mai mult'', probabil era invidios. Ai mei nu se inghesuiau sa dea pe la scoala mai de loc, si nici nu-mi verificau carnetul de note. Erau constienti ca ma descurc daca an de an vin cu premii acasa. Prin 2001, ajung la examenul de capacitate. Emotii mari. Tata era prin Germania, plecase de vreo 2 ani de acasa. La afisarea rezultatelor, surpriza mare. Trecusem de examenul care-mi facuse nopti albe cu 9,70 cea mai mare medie generala din scoala. Era prima data cand o bateam pe var-mea la invatatura, si ultima. Insa o surclasasem cu vreo 20 de puncte.

La liceu, calculatorul ma arunca la cel mai bun liceu din judet. Ma descurcam dar impreuna cu baietii din clasa incepusem sa mai chiulesc,  mergand la o partida de biliard, sa pun tigara in gura si sa servesc cate o bere. Primul an ma descurc si-l trec cu note bune. In al doilea an, incepe dezastru pentru viata mea de scolar. Devenisem un golan in toata regula, anturajul bata-l vina. Gagici, tigari, bautura si catalogul plin de absente. Existau in oras doctorite bune la suflet care pentru un bacsis si-o punga de cafea iti elibera o scutire pentru motivarea absentelor. Cu notele totusi ma descurcam. De prin clasa a VII-a faceam box. Intr-o pauza ne hotaram noi baietii sa chiulim de la scoala si sa mergem la o cana de vin fiert. Il trimitem pe al mai amarat sa ne aduca ghiozdanele. Eu personal mergeam cu cartile intr-o punga la scoala, ghiozdanul era pentru fraieri, imi spuneam. Un vlajgan din clasele mai mari incepuse sa rada si sa-si bata joc de colegul meu, care avea spinarea plina de ghiozdane, si o statura in jur de 1,60. Ma indrept spre vlajgan si fara sa-i spun ceva il pocnesc de-i sar dinti din gura. Chestia asta ma costa temporar exmatricularea.

Ce sa se faca mama cu un dobitoc exmatriculat si destrabalat acasa. ''Afla tact-tu te strange de gat'' imi zice. De la o vecina maica-mea afla de directorul unui grup scolar caruia ii sticlesc ochii la spaga. Ajunge mama in biroul directorului pune in plic 200 de dolari, sa-i primeasca golanul la scoala. Directorul se uita-n plic si-i spune : '' doamna, dar eu conduc o scoala care se respecta, pentru atata nu ne incurcam noi cu toti borfasii '' . Mai trec vreo 3 zile se imprumuta maica-mea de ceva valuta si se afiseaza din nou la director cu 500 de dolari in plic. Directorului incepuse sa-i placa borfasii la suma asta. Ma rezolva cu un transfer pe caz de disciplina, dar nu uita sa-i spuna mamei, sa treaca si pe la directoarea care ma exmatriculat cu o mica atentie. Sa fie lucrurile asezate in ordine. Dupa o luna de stat acasa incep semestrul doi din clasa a X-a, la scoala noua.

Nici la grupul scolar nu ma linistesc, acelasi stil de viata. De note sa trec clasa ma descurcam an de an. La matematica aveam un profesor care nu-i placea sa se complice. Te vedea mai golan, din nota 5 nu te mai scotea. Cand ieseam la tabla, el dicta exercitiu, el dicta rezolvarea, el punea 5 in catalog. Eu doar consuam 10 minute din ora cu creta si burete-n mana. La extemporale aceiasi situatie. Nu eram singurul elev aflat in situtia asta. Media 5 garantata o avea si toanta clasei care la un extemporal, scrisese un 3 si-i desenase un patrat deasupra, profului in foaie. Cu el uitasem si matematica invatata in clasa a IX-a, insa eram tare fericit ca nu-mi genera greutati in plus pe cap. In scoala circula zvonul ca la alt liceu in urma cu doi ani proful de mate in varsta fiind, fusese batut rau de un individ pe care-l lasase repetent.

La romana, aveam un prof pensionar care se plictisea acasa. Zi de zi imi facea zile amare. Pana si pauza de tigara mi-o rapea caracterizandu-mi fel si fel de personaje din literatura romana. Munceai pentru un 5 de-ti sareau capacele. Eu ma invarteam de media 7 an de an. Mosul era spaima liceului. Vorbea mereu ca o moara stricata si stateam la o opera literara, cate doua saptamani. Sa le ramana in cap ceva si tontilor. La chimie imi preda o acritura fara barbat acasa care ma lasase in clasa a XII-a, corigent pe primul semestru. Imi spuneam ca nu are cine sa o reguleze acasa si ma reguleaza pe mine ora de ora, la cap. Nici astazi nu stiu daca am ramas pe bune corigent. Eu alesesem sa dau bacul la biologie, mi se parea mai usoara materia. Toti colegii de clasa care dadeau bacul la chimie, erau abonati la meditatii cu doamna profesoara. In semestrul doi la sfaturile colegilor, imi cumpar abonament acasa la profa de chimie. Dupa 6 ore de meditatii ma trezesc in catalog cu un 9 salvator. Dupa socoteala mea acel 9 imi aducea media 7, suficient sa nu mai dau in ultima luna de scoala pe la meditatii sau la orele acriturii. Intervenise pe langa acritura diriginta, si mi-a incheiat intr-un final media.

Taras pe burta, s-au ca gasca pe apa (daca tin cont de matematica), ajung la bac in vara lui 2005. Majoritatea elevilor din clasa cotizase la diriginta, cu sume importante pentru protocol. Eu nu cotizasem, cheltuisem banii luati de acasa prin baruri si discotetci cu toate panaramele. Ma vor primi in sala de examen si fara bani, gandeam la vremea respectiva. Prima proba a fost oralul la limba si literatura romana. Pe biletul tras, imi cazuse ''Luceafarul''. Fara sa cotizez cu ceva am luat nota 10, in fata ascultatorului, imi aduceam aminte toate balivernele insirate de proful de romana, in pauzele mele de tigara. Ma descurc si la franceza, si ajung la scris.

Prima proba scrisa, a fost la romana. In foaie, aceiasi poveste ca si la oral. Unde ma inpotmoleam, aruncam putin ochii la colega din fata, sau pe cate o fituica. Supraveghetorii nu-mi faceau probleme, cineva le lasase un plic cu un comision pe catedra. La matematica, proba la care eram bata, aceiasi poveste. Zburau exercitiile rezolvate din colt in colt. Ciudat este faptul ca la matematica am luat nota 8,30, iar la romana unde imi batusem si eu capul nota 7,15. De sport nu are rost sa vorbesc. Fiind sportiv am luat foarte usor nota 10. Intre timp schimbasem boxul cu fotbalul. La biologie a fost o mare teroare. Personal eram in stare sa obtin nota de trecere. In sala de examen, nimeresc cu 3 politisti, imbracati in uniforme. ''Am dat de dracu, se da pe bune examenul cu astia in sala'', imi zice un coleg. Unul din curcani se ridica si ne strange pe toti la un loc. '' Hai, bagati mana in buzunare, sa oferim o mica atentie doamnelor profesoare ''. Indivizii erau obligati prin lege sa obtina diploma de bac in dreptul studiilor, pentru a-si pastra locul caldut din politie. Fiecare a contribuit cu cat a avut in buzunar. Dupa jumatate de ora de la inceperea examenului, ridic ochii din foaie, si observ o tipa draguta, ca scrie de zor cu creta pe tabla. Ma uit mai bine si imi dau seama ca individa scria rezolvarile subiectelor mele din foaie. Am luat nota 9, am fost baiat finut si am tinut cont de rugamintea persoanei care-mi servise rezolvarea subiectelor. Sa nu copiem toti de nota 10, sa nu bata la corectare la ochi.

Cititorul va spune ca acesta poveste relatata este o fabulatie, sau in cel mai rau caz un o situatie izolata. Situatia unei pramatii din societatea romaneasca, care a avut un noroc chior pentru a-si termina liceul finalizand cu o diploma de bacalaureat. Pe langa faptul ca l-as ruga sa arunce un ochi pe net sa vada procentajul obtinut in 2005  la examenul de bacalaureat, i-as sublinia ca acest caz izolat descrie perfect realitatea trista din scolile romanesti. Pentru cei care-l injura pe Daniel Funeriu, si transforma aceasta realitate intr-o combinatie politica, ii rog sa verifice ministrii de la invatamant din perioada 2001-2005. Eu am constatat ca latrai de astazi Andronescu si Marga au guvenat perioada mea de liceean.

SA NU SUPARAM RUSIA?!

Am fost martorii stupefiaţi ai unor declaraţii făcute de politicieni, de membri ai aşa-zisei societăţi civile, de lideri de opinie având drept laitmotiv strigătul înspăimântat: Să nu supărăm Rusia!

16 septembrie 1944. Consiliul de Miniştri continuă să dezbată Convenţia de Armistiţiu semnată la Moscova în 12 septembrie 1944, de delegaţia României, condusă de Lucreţiu Pătrăşcanu, ministrul Justiţiei din partea PCR. Lucreţiu Pătrăşcanu relatează calvarul Delegaţiei noastre în capitala proaspăt aliatei a României în războiul împotriva Germaniei.

Delegaţia a ajuns la Moscova în ziua de 30 august 1944. Discuţiile ar fi trebuit să înceapă a doua zi. N-au început niciodată. Ţinuţi în hotel fără să li se spună nimic, membrii Delegaţiei sunt convocaţi pe 8 septembrie 1944 la Kremlin, unde Viaceslav Molotov le citeşte cu o voce monotonă un text fără a le permite nu numai observaţii, dar nici măcar întreruperi din lectură.
Nu e o Convenţie de Armistiţiu. E un Diktat pur şi simplu. Prin nimic deosebit în brutalitatea sa de cel din noaptea de 26 iunie 1940.

La 12 septembrie 1944, Delegaţia se vede obligată să semneze unul dintre cele mai nedrepte documente din istoria ţării. Deşi întorsese armele la 23 august 1944, România era declarată învinsă,  teritoriul naţional era ocupat de Armata Roşie, ni se luau Basarabia şi Bucovina de Nord, despăgubirile de plătit erau imense. Diferă prin ceva mojicia de ciubotă a diplomaţiei sovietice de atunci de mojicia cu cravată a diplomaţiei ruseşti de acum?!

În aceste condiţii, se înţelege jalea care domneşte în cele două şedinţe de Consiliu de Miniştri (cea din 15 şi cea din 16 septembrie) dedicate documentului semnat la Moscova.
Iuliu Maniu, unul dintre cei care au contribuit decisiv la Lovitura de Stat, mai că nu-şi dăduse pumni în cap la şedinţa anterioară, cea din 15 septembrie 1944, văzând că textul semnat la Moscova era cu mult sub cel negociat de Ion Antonescu cu Viaceslav Molotov: „Am văzut eu, dl. Buzeşti are textul, şi vă puteţi închipui în ce situaţie ajungem noi, Guvernul acesta, regimul acesta şi în special noi care am lucrat efectiv la pregătirea acestui armistiţiu, cînd ni se va pune în faţă mîine, poimîine faptul că lui Antonescu i s-a promis de către dl. Molotov o zonă neutră pe care noi nu o avem. Pentru care motiv nu interesează, vă puteţi închipui în ce situaţie rămînem noi."
Jalea care a pus stăpânire pe membrii Guvernului îşi avea şi o altă cauză decât constatarea că autorii Loviturii de Stat fuseseră pur şi simplu traşi pe sfoară. O descoperim imediat din ceea ce spune, cuprins de revoltă, Iuliu Maniu: Pe teritoriul României, Armata Roşie, alcătuită din troglodiţi  care vedeau întâia oară în viaţa lor ceasuri de mână şi ciorapi de damă (Nataşele lor purtând izmene din foi de cort), se deda la inimaginabile acte de sălbăticie.
Dar nu numai atât. Iuliu Maniu e revoltat şi de faptul că ofiţerii superiori sovietici se purtau cu autorităţile româneşti, inclusiv cu membrii Guvernului, mai rău decât cu nişte slugi. Când demnitarii noştri merg să se plângă la Comandamentul Militar sovietic de jafurile, de violurile, de rechiziţiile forţate ale militarilor ruşi, sunt ţinuţi ore întregi pe la uşi, fără să fie primiţi.

Când Iuliu Maniu îşi termină intervenţia, se ridică Lucreţiu Pătrăşcanu, ministrul de Justiţie al României. Fruntaşul comunist nu numai că respinge observaţiile absolut corecte ale lui Iuliu Maniu, dar, mai mult, îl ia la refec pe liderul ţărănist, pentru că şi-a îngăduit, în săptămânile anterioare, să protesteze public faţă de actele barbare ale ruşilor. Laitmotivul acestei muştruluieli? Să nu supărăm Rusia cu astfel de gesturi!
Nu ştia el, ca şi Ana Pauker, ca şi Gheorghiu Dej, ca şi Teoharie Georgescu că ruşii se purtau pe teritoriul României ca nişte hoarde venite din stepa calmucă?! Fireşte că ştia. Numai că el şi tovarăşii săi de partid ştiau că numai pupându-i în fund pe ruşi puteau ajunge în fruntea bucatelor.

Au trecut 67 de ani de la cumplitele vremi ale lui 1944. România nu mai e o ţară ocupată de Armata Roşie. Ba mai mult, România e membră NATO şi a Uniunii Europene. Şi cu toate acestea, în zilele din urmă, am fost martorii stupefiaţi ai unor declaraţii făcute de politicieni, de membri ai aşa-zisei societăţi civile, de lideri de opinie având drept laitmotiv strigătul înspăimântat: Să nu supărăm Rusia!
Lucreţiu Pătrăşcanu şi camarazii săi de partid aveau o scuză: Voiau să ajungă la Putere! Cei care strigă azi „Să nu supărăm Rusia!", deşi aceasta îşi trânteşte ciubotele în farfuriile noastre de supă, n-au nici măcar această scuză.
AUTOR ION CRISTOIU
SURSA ADEVARUL