MADAM CIUVICA SAU CIUVICA MERCENARUL?

Ezit între aceste două titluri. Nu de ieri, de azi, adică de sâmbătă seara, când la Antena 3 am prins o emisiune avându-i ca invitați pe domnul Florea Dumitrescu, fost inalt demnitar ceaușist, responsabil cu partea financiară a societății socialiste multilateral dezvoltate, și nelipsitul Ciuvică. Ci de ani buni, de pe vremea președintelui de jenantă amintire Emil Constantinescu, al cărui țuțăr șef a fost numitul Ciuvică. De ani buni zic, nu trece săptămână de la bunul Dumnezeu fără apariția morocănoasă a individului pe una sau măcar două televiziuni. Se pare că nicio problemă mai importantă a Țării nu poate fi rezolvată fără asistența de specialitate a omniprezentului Ciuvică. Și problemele importante, slavă Domnului, nu ne ocolesc. Au din ce trăi și șapte ca Ciuvică! Cu toate acestea, un altul ca Ciuvică nu vom găsi!… În vecii vecilor!…  (Bat în lemn, Doamne ferește, să nu cobesc!)
Îmi pare rău pentru cuvîntul madam, cuvînt frumos, îndefinitiv. Mi-ar trebui altul, dar nu-l găsesc, unul care să se potrivească numai pentru logoreea intempestivă și incontinentă, muieratică și decibelică, cu care își acoperă Ciuvică atât partenerii de dialog, cât și propriile idei, care nu lipsesc întotdeauna. Deseori nu spune numai prostii sau mizerii, ca deunăseară! Altfel nici ăia de pe la televiziuni nu l-ar ține! Recunosc, uneori are dreptate, dar selectiv, să nu deranjeze de la un anumit nivel în sus!
În emisiunea cu pricina, cu un titlu care enunța ideea că România este într-o, citez, „groapă”, invitaților li se cerea un examen lucid al impasului în care ne aflăm, precum și identificarea unor posibile soluții! Domnul Florea Dumitrescu ne-a oferit câteva amintiri și principii de economie de pe vremea când dînsul a negociat primele împrumuturi de la FMI pentru România. Ce s-a făcut cu acei bani de la FMI?, a întrebat moderatoarea, doamna Alexandra Stoicescu. Ce să se facă?Fabrici și uzine! a răspuns domnul Florea Dumitrescu. La care Ciuvică al televiziunilor a sărit ca ars: fabrici și uzine care au mers în pierdere, au produs numai găuri negre în bugetul țării! Au produs și pierderi unele, acceptă domnul Florea, dar au produs și sute de mii de locuri de muncă și au trimis la export mărfuri românești, iar cu acest export ne-am plătit datoriile la FMI! …Unde am exportat?! revine neînduratul Cuivică. În Cuba, în Africa, în America de Sud?!… N-am exportat și noi, ca oamenii, în Germania! Și așa, pe ideea că nu am exportat mai nimic în Germania, Ciuvică a tras concluzia logică că industria noastră nu a existat până în 1990 decât ca o grămadă de fier vechi!

A lipsit puțin ca Ciuvică să „reitereze” celebra formulă. Cred că i-a fost greu să se abțină, dar a reușit! S-a revanșat susținând ideea că răul, dezastrul, groapa în care a ajuns Țara i se datorează lui Ion Iliescu și minerilor care l-au împiedicat pe Petre Roman să-și ducă până la capăt programul de reforme!… Recunosc, parțial sunt de acord cu domnul Ciuvică: vinovatul principal este într-adevăr Ion Iliescu. Este vinovat că l-a acceptat prim ministru pe acest neica nimeni numit Petre Roman! Vinovat este Iliescu că l-a tolerat vreme de doi ani să-și facă mendrele și nu i-a dat peste mână! Este vinovat Ion Iliescu că atunci când Alexandru Bârlădeanu și N.N. Constantinescu au atras atenția asupra incompetenței primejdioase a primului ministru demolator de țară, el, Ion Iliescu, a tăcut. A tăcut complice?
Programul de reforme al lui Petre Roman?!… Pe vremea când eram senator, circula în PSD-ul de atunci o înregistrare făcută de SRI în care vocea lui Petre Roman se lăuda, într-un cerc de intimi în ticăloșii, cu programul său de distrugere a economiei românești, cât de bine avansează! Căci ăsta a fost programul după care a guvernat Petre Roman: un program de distrugere a economiei românești și de destructurare a Țării! Propriu zis programul nu i-a aparținut, că nu-l ducea mintea! Ci doar l-a pus în lucru, în practică, cu un zel teribil! Zelul ticălosului năimit de dușmanii Neamului! Zel moștenit de la taică-su, alt impostor și militant de frunte, discret și eficient, pentru desprinderea Transilvaniei de România!

Pe ce lume trăiește lelea Ciuvică al cui o fi fiind?! Cine mai pariază azi pe Petre Roman?! Au nu cunoaște domnul Ciuvică rolul jucat de Petre Roman în distrugerea celor mai performante capacități de producție din industria noastră de armament?! S-a dus personal, nenorocitul, să vadă cum sunt casate cele mai importante agregate, câteva din ele unice în Europa! Mai trăiesc ofițerii care au asistat neputincioși la acest act de agresiune împotriva Țării! Unora le pare rău și azi că nu au scos revolverul, în legitimă apărare față de intrusul agresor! Cui oare trebuia să-i raporteze Petre Roman că „a văzut cu ochii lui” cum se duce pe apa Sâmbetei industria românească? Cu cine concura industria noastră de armament și trebuia scoasă de pe piață?! Nu cunoaște acest Ciuvică nici teza aceluiași inamic public privind renunțarea la irigațiile din agricultură, căci este mai ieftin importul de grâu decât producerea acestuia?!
Cine te vîră cu de-a sila pe televizoarele noastre, Ciuvică, să ne spui mizeriile cu care te-am auzit sâmbătă? Treceam mai departe, mutam pe alt post când l-am văzut pe Ciuvică, dar am rămas să-l ascult pe bătrânul activist de partid! Are multe de povestit! De ce nu l-ai lăsat să vorbească, moară neferecată ce ești?! Ai tăbărît pe el când s-a plâns că nu mai există bănci românești în România, isterizându-te în apărarea băncilor străine, cum că românii, de corupți ce sunt, nu pot avea bănci proprii! De unde ai scos ticăloșia asta?! Ai stat tu de vorbă cu cei care cu prețul libertății lor au încercat să mențină în viață Banca Religiilor sau Dacia Felix, să afli cum au fost sabotați sau pe față lucrați ori chiar șantajați de Mugur Isărescu și alți nemernici intangibili?!

Te-am simțit în toată ticăloșia-ți, mercenar Ciuvică, atunci când domnul Florea Dumitrescu te-a întrebat cum s-au cheltuit cele douăzeci de miliarde de euro, împrumutați de la FMI de guvernul Boc, guvern pe care nu mai ostenești înjurându-l! Era o ocazie bună să-l mai pocnești o dată pe Boc, așa cum și merită cu prisosință, dar ai tăcut! De ce ai tăcut? Pentru că răspunsul la întrebarea fostului ministru de finanțe ceaușist te-ar fi obligat să numești băncile străine din România, ele fiind principalele beneficiare ale împrumutului! Și de ele, nevrednicule Ciuvică, n-ai să te legi niciodată! Ai jurat, probabil!
De ce ascunzi publicului românesc unde s-au dus cele 20 de miliarde de euro?! De ce nu pomenești nimic de complotul internațional a cărui victimă este România?! E un subiect nedemn de logoreea-ți? …Complot pe toate planurile: financiar, economic, mediatic, informațional, militar, cultural! Bine susținut din interior de o șleahtă de trădători!… Cu o parte dintre acești trădători te văd în emisiunile TV pe care le sufoci cu prezența. De ce oare sunt atât de prost încât nu pot să cred că te numeri printre acești nemernici, domnule Ciuvică?!
…Prost mai sunt!
Dar nici cu dumneata nu mi-e rușine! Te apuci să-l corectezi pe domnul Florea Dumitrescu, cum că datoria statului nu este de 97 de miliarde, ci numai de vreo 40, restul sunt datorii ale unor companii particulare!… Ca și când 40 de miliarde ar fi o nimica toată! Dar nu cumva împrumuturile făcute de acești particulari sunt garantate de statul român?!… Aud?
Toată seara n-ai făcut decât să-l împiedici pe bietul Florea Dumitrescu să lege un răspuns la întrebarea obsesivă a moderatoarei, întrebare care frământă creierii multor români, mai puțin ai dumitale: mai există soluții pentru dezastrul în care am fost aduși? Încerca domnul Florea să spună că fără producție industrială, fără industrie, nu avem nicio șansă! Mereu l-ai întrerupt, mereu ai țipat la bătrân, nu carecumva discuția să capete un contur coerent și să priceapă lumea cât de mare a fost cacealmaua din decembrie 1989! Ai avut deci această misiune! Mi-a fost foarte clar. Ce n-am înțeles este cât o faci din mintea ta, din pasiune, cu sinceritate, și cât după indicații superioare în grad!
Nu mai poate fi întreg la minte cine mai susține azi, la 20 de ani după căderea lui Ceaușescu, că pe vremea acestuia au murit oamenii de foame și de frig, mii de oameni!… N-a murit nimeni de foame și nici de frig!… Da, magazinele erau mai mult goale, dar nu și frigiderele noastre! Era frig în case, dar nici nu era o problemă să-ți plătești întreținerea! Și mai ales nu existau români care să nu aibă un adăpost!… Care să nu găsească un servici!

Aud că meseria din care trăiește acest Ciuvică sunt investigațiile!!!… Înseamnă că din aceste investigații va putea aduce ușor dovada că mureau românii pe capete de foame și de frig!… Aștept de douăzeci de ani această dovadă! În schimb, fără să fac vreo investigație – căci nu e meseria mea, ci a domnului Ciuvică, au ajuns la mine numeroase dovezi ale sabotajului efectuat de cei care au pregătit mărețul act de la 22 decembrie 1989. Unele dovezi ale acestui sabotaj criminal le-am făcut publice mai de mult și nimeni nu m-a contrazis. Alte dovezi mă leg să le prezint în fața numitului Ciuvică și a telespectatorilor Antenei 3, post TV la care nu am fost niciodată invitat să spun și eu vreo prostie, două! Și nici n-o să fiu vreodată chemat, locurile sunt ocupate, iar locul meu este pe lista necuvîntătorilor la posturile TV năimite!… Mercenare, ca și domnul Ciuvică!
Da! Penuria din magazine și frigul din case a avut și această cauză pe vremea lui Ceaușescu: sabotajul de sorginte cominternistă! Efectuat de aripa trădătoare, KGBistă, a Securității și a PCR, de cei care au avut de profitat de pe urma căderii lui Ceaușescu… Căci doar cine l-au trădat pe Ceaușescu în decembrie 1989 o făceau deja de ani de zile, nu au intrat în jocul criminal cu doar două-trei zile înainte de „evenimente”! Ca să fim aduși în starea de a-l urî pe Ceaușescu așa cum l-am urît cu toții în decembrie 1989, a fost nevoie de o pregătire îndelungată, prin sabotaj și minciună mai ales! Făcând să se pună pe seama Ceaușeștilor o mulțime de nefăcute! Cum a fost și asasinarea lui Constantin Dobre, liderul grevelor de la Lupeni 1977… Asasinat pentru care eu l-am urît pe Ceaușescu mai mult ca pentru orice. Iar după decembrie 1989 aflăm cu toții că Dobre este teafăr și sănătos!

Ia fă mata, domnule Ciuvică, o investigație de-a dumitale și află de la domnul Constantin Dobre ce sentimente nutrește față de Ceaușescu! Află de ce Dobre Constantin, care a ridicat Valea Jiului împotriva sistemului comunist în 1977, a cerut azil politic în Marea Britanie acum, după 1990, iar nu înainte, pe vremea lui Ceaușescu! Ia încearcă să afli de la persoana în cauză de ce nu a fost pedepsit de Nicolae Ceaușescu pentru curajul său de-a-l înfrunta pe teribilul dictator! Află toate astea și vino apoi la Antena 3 să dai raportul în fața Țării, dacă ești un investigator corect! Un om corect!
Nu-ți va fi greu să afli că nu prea avea habar Ceaușescu de multe lucruri care se petreceau în numele său! El știa, bunăoară, că fusese planificat de către CSP ca o anumită cantitate de carne să ajungă la populație, o cantitate îndestulătoare. În anul de grație 1989 o bună parte din această carne a rămas însă dosită în depozite, ca să acutizeze starea de nemulțumire a populației. Imediat după 22 decembrie acea carne a fost scoasă din depozite și FSN a mințit populația, cum că au importat ei acea carne și ne-o pun la dispoziție cu toată generozitatea! Ba au mai făcut și acte fictive de cumpărare, ca să bage și ceva bani în buzunar! A fost, probabil, prima escrocherie fesenistă! Safteaua, la dezastul care a urmat!… Cu asemenea minciuni a debutat democrația post-decembristă! Și tot așa o ține de atunci!
După 20 de ani ne-am mai lecuit de ură anticeaușistă oarbă și deseori stupidă, tâmpă! Am descoperit cât de mult am fost mințiți ba de Europa liberă, ba de presa occidentală, sever controlate de la Moscova. Și multe altele, care încap sub titlul de diversiune! Diversiune aparent anti-ceaușistă, în realitate anti-românească sadea! Din această diversiune, ca un întârziat, ca un retardat, face parte și Ciuvică, cu morții lui de foame și de frig! O face ca un mercenar bine plătit sau ca un fraier bine manipulat?…
Prost nu pare Ciuvică…

Cu ani în urmă, când l-am cunoscut pe domnul Ciuvică, atârnat de poala lui Emil Constantinescu, l-am luat în serios că e, așa cum părea, un spirit justițiar, un tînăr însetat de adevăr și dreptate. Cunosc o mulțime de flăcăi în care Țara poate nădăjdui. Drept care m-am simțit dator să-i fac cunoscut un detaliu important din biografia patronului său, căci domnul președinte Emil Constantinecu are pentru vecie o problemă gravă: el nu a întrunit votul majoritar atunci când a ajuns președintele României. La alegerile din 1996 electoratul român a votat masiv cu Ion Iliescu. Dar, în condiții pe care nu le mai cunosc, dar sunt ușor de bănuit, câștigător a fost declarat Emil Constantinescu. Repet: Ion Iliescu a avut cele mai multe voturi în turul doi al alegerilor prezidențiale din 1996…
Lipsa de reacție a lui Ciuvică la această dezvăluire mă face să cred că omul știa mai bine decât  mine ce și cum s-a întâmplat și nu-l deranja de fel găinăria prezidențială… Doar era unul dintre beneficiarii ei!…
Normal ar fi fost să-i sară justițiar la gât și să-i ceară cât mai sonor socoteală lui Ion Iliescu! Cum de și-a permis să-și bată joc de voința poporului?!… Emil Constantinescu avea circumstanțe atenuante când a devenit președinte prin fraudă, prin eludarea scorului electoral! Treacă de la noi… Ce n-ar face oricare dintre noi ca să ajungă președinte?!… Aș zice chiar că eu unul îl înțeleg! …Dar când același Emil Constantinescu s-a declarat învins de structuri și și-a anunțat abandonul prezidențial, pentru că așa era înțelegerea: numai patru ani la Cotroceni!, normal era ca consilierul său Ciuvică să-l tragă de mânecă: care structuri te-au învins, Emile? Structurile care din nimic te-au făcut rector al Universității și președinte al României?!
AUTOR : PROF. ION COJA 
SURSA www.ioncoja.ro   

MANUEL MIJARES - CORAZON SALVAJE

I SE VA TRAGE LUI OPRESCU DE LA ''SPLENDOARE IN BRAZDA''?

Dr. Gazon se află la mare ananghie. Ţarina cu hârtoape pe care s-a jucat România – Franţa i-a îngropat Primarului General sărbătoarea.
Marele eveniment pe care echipa sa de zgomote, mână în mână cu aparatul de propagandă de la Federaţia Română de Fotbal, l-a umflat cu atâta osârdie, s-a fâsâit lamentabil. Meciul care inaugura noul stadion fusese gândit ca o nouă treaptă electorală, suită triumfal de Candidat, după deschiderea Pasajului Basarab. Zeci de mii de oameni în tribune plus milioane în faţa televizoarelor trebuiau să se extazieze de minunata realizare. Mimând modestia, popularul Doctor se pregătise de ceea ce îi place cel mai mult: o glorioasă baie de mulţime urmată de un maraton triumfal pe la televiziuni. În loc de asta, dezastru! Buşitura a fost cumplită. Cu atât mai dureroasă cu cât s-a produs de sus, acolo unde Oprescu însuşi cocoţase orizontul de aşteptare.

Un stadion splendid, e drept, dar absolut normal pentru o ţară care se pretinde civilizată, a fost transformat de agenţii electorali ai Doctorului în a opta minune a lumii. El însuşi a oferit muniţie adversarilor. Acum are o nevoie disperată de ajutor. I-a plăcut imaginea de lup singuratic, pe care şi-a cultivat-o cu grijă. Brusc, are nevoie de aliaţi. De haită.

PSD a sesizat ocazia şi a reacţionat. Un document intern de partid, rătăcit în redacţia noastră, cere tutoror vectorilor de imagine ai partidului lui Ponta să facă paravan în jurul lui Oprescu. Toţi cei care apar la televiziuni şi în ziare să declare că bietul primar nu are nici o vină. După principiul deja enunţat: "Ce era să fac? Să dau ordin la firul ierbii să crească?" Şi să arunce toată răspunderea scandalului în cârca lui Adrian Oprişan, cel care a pus gazonul.
Manevra de diversiune este diabolică. Şi credibilă, de vreme ce Adrian Oprişan este fratele lui Marian, baronul PSD de Vrancea. Să dai vina pe un apropiat, ca să fii credibil! Şi să maschezi interesele pe care le ai la cel pe care vrei să îl scoţi basma curată! Totuşi, tertipul nu e nou. El repetă o situaţie similară din 2003, după nu mai puţin celebrul meci cu Danemarca. Şi atunci a ieşit un scandal monstru. Trebuiau urgent mimate nişte măsuri radicale!
Pentru a evita orice surprize electorale în anul următor, când se pregăteau alegerile, preşedintele PSD şi premier pe atunci, Adrian Năstase, îşi pune şeful corpului de control, Victor Ponta să îl ancheteze pe acelaşi Adrian Oprişan, care turnase basculante cu nisip pe teren, ca să ţină loc de iarbă. Şi propusese să-l vopsească în verde. Normal că de anchetă s-a ales praful. Tânărul Oprişan nu păţeşte nimic. Dimpotrivă, prestigiul lui de gazoneur creşte, astfel că, după opt ani de zile, tot la el se va apela pentru a realiza o nouă producţie memorabilă, "Splendoare în brazdă".

Spuneam că manevra de a sări în ajutorul lui Oprescu e isteaţă. PSD profită de necazul primarului, obligat să lase nasul mai în jos. Până acum, el şi-a jucat abil cartea independenţei. A rezistat bine pretenţiilor USL de a-şi pune sigla pe afişul lui sau a-i impune proiecte pentru speratul viitor mandat. Acum, dezastrul din meciul cu Franţa l-a făcut pe Oprescu vulnerabil. Paradoxal, mai ales în faţa celor ce şi-l doresc aliat. USL încearcă să-l racoleze folosind biciul şi zăhărelul simultan. Dulceaţa tovărăşiei la ananghie combinată cu şfichiul ameninţării că-l lasă din braţe. Sau chiar că-l ia la ţintă. Oprescu nu are prea multă marjă de manevră. E obligat să capituleze în faţa PSD. Bineînţeles, cu o mască de onorabilitate. El îşi va păstra morga de independent sigur şi singur în slujba bucureşteanului.

În realitate, este forţat la concesii. Voia să-şi impună zece consilieri pe listele USL. S-ar putea mulţumi cu cinci, sau cu mai puţini. Sau cu nici unul. Avea o listă de proiecte prioritare. Ar putea să mai facă schimbări în ea. Sau să primească una nouă, în plic. A refuzat să accepte sigla USL pe afişele sale electorale. Poate că acum se va lăsa convins să accepte una mică. O sigluţă. Diversiunea PSD din 2003 a eşuat. În 2004, a pierdut alegerile pe linie. Inclusiv Bucureştiul şi prezidenţialele. E adevărat că istoria se repetă?
AUTOR ADRIAN PATRUSCA
SURSA www.evz.ro 

MARCEL PAVEL, MANELISTUL DE CASA AL PSD SI-A BATUT JOC DE IMNUL NATIONAL

Bătăliile politice între putere şi opoziţie  au ajuns să ne otrăvească nu numai minţile, dar şi sufletele.  Românii au devenit victimele ambulante ale unor războaie în care nu doresc neapărat să fie angrenaţi, dar devin victime colaterale. Disputele  care se duc azi în planul manipulării maselor sunt  la fel ca în urmă cu 21 de ani . Concret, este vorba despre episodul petrecut marţi seară, când Marcel Pavel, un soi de „wannabe Pavarotti“ de Galaţi transformat în  artist emerit al poporului, s-a gândit el cu mintea lui, să modifice imnul naţional. De la el putere. Probabil crezând că face o improvizaţie manelistică, gen muzical care l-a lansat în showbiz-ul autohton. Astfel, cântăciosul mai sus amintit s-a gândit, independent ca primarul Oprescu, să execute o partitură în stil personal. În loc să interpreteze două strofe din imnul naţional, ultimele două versuri din cea de-a doua strofă „Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume/ Triumfător în lupte, un nume de Traian!“ - au fost înlocuite cu ultimele două versuri din prima strofă „Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă/ La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!“, acestea constituind un soi refren. Întrebat în legătură cu această improvizaţie, Pavel a declarat senin că nu a dorit să se interpreteze politic. Ca şi cum românii ar fi nişte bivoli care nu ştiu cine e primordialul Traian şi îl vor asimila cu Traian Băsescu. Dar aşa se întâmplă când un lăutar de la nunta  lui Borcea este adus, la o săptămână distanţă, să facă onorurile muzicale la primul stadion naţional de talie europeană inaugurat în România. Nu se putea ca o sărbătoare a tuturor românilor, un episod frumos, să nu rămână neatins de faţa hâdă a politicii.

Prestator de imn pe arginţi socialişti
Deşi majoritatea l-a catalogat ca pe un gafeur, Marcel Pavel, nu este doar atât, interpretul  fiind atins de „flacăra roşie“. „A fost ca un îndemn pentru echipa naţională“, a spus Pavel privind reluarea celor două versuri, în locul celor din strofa a doua. Acesta şi-a motivat prostia prin faptul că celor de pe Arena Naţională le va fi mai uşor să cânte cu el două versuri pe care le-au auzit deja. „Am vrut să cântăm aceste versuri ca pe un îndemn. N-a fost rea-voinţa, n-a fost nimic tendenţios. A fost alegerea mea, ca toţi suporterii să cânte cu noi. Sunt onorat că am fost invitat să cânt imnul de stat“, a spus Marcel Pavel, adăugând că în urma interpretării sale a primit mesaje de felicitare. „N-a deranjat pe nimeni, decât presa“ - (Imnul n.r.) L-am cântat cu patos, cu demnitate, cu plăcere. Penibila explicaţie a lui Marcel Pavel nu a convins pe nimeni, el fiind cunoscut pentru plăcerea cu care prestează la cântările de campanie, acolo unde multe formaţii consacrate din România au ales să nu se murdărească şi să-şi vândă conştiinţa pe doi arginţi roşii, galbeni sau portocalii. În 2008, în plină campanie, Marcel presta la Târgu-Mureş. „E sfântă libertatea pe pământ, a tuturor şi a oricui“, aşa îşi începea recitalul Marcel Pavel la lansare a candidaţilor Alianţei PSD-PC pentru Camera Deputaţilor şi Senat. A cântat atunci imnul PSD, scris de Adrian Păunescu pe muzică de Victor Socaciu, amândoi membri ai partidului. Dar acesta nu a rămas nici măcar un eveniment singular. Pavel şi-a uns corzile vocale pentru mai multe concerte electorale în ţară pentru PSD.  Cu mult tupeu, aşa cum stă bine unul manelist reşapat, Marcel se plânge nu demult că afacerile cântăcioase i-au cam fost afectate de criză şi că niciun partid nu prea îl mai cheamă la eveniment. Un mesaj evident de disponibilitate. „Nu m-a căutat absolut nimeni pentru campania electorală. Şi am pierdut bani mulţi pe chestia asta. De când s-a stricat treaba cu Ridzi, s-au ferit toţi, probabil, să mai facă evenimente de acest gen, zic eu“, declara Pavel în 2009, anul alegerilor prezidenţiale. Presa scria la ultimul scrutin că tariful lui Marcel Pavel pentru un concert electoral era de 3.000 de euro. Totuşi ar fi interesant de aflat cât a costat prestaţia „apolitică“ a lui Marcel Pavel.

Amendă pentru „improvizaţii“
Episodul nu a fost trecut cu vedea de oamenii legii. Deşi prejudiciul de gust amar şi scârbă pe care l-a creat cu mizeriile  sale disonante nu poate fi „răsplătit“, Marcel Pavel a fost amendat. Probabil se va decontat în Kiseleff sau s-a decontat deja pe la nunta lui Borcea din partea primarului independent Oprescu, cel care a politizat excesiv evenimentul inaugurării National Arena, întrucât nu l-a invitat nici pe premierul Emil Boc, deşi ultimele tranşe pentru finalizarea construcţiei au venit de la Guvern. Nu de la Primărie, acolo unde Oprescu era mai preocupat să cumpere, împreună cu ALPAB-ul lui Radu Popa, ceasuri stradale de 300.000 de euro bucata. În urma acestui episod de mare angajament prestat de „maestru“ Pavel, acesta s-a ales cu o amendă din partea autorităţilor. Marcel Pavel a explicat senin că el a făcut „improvizaţii“ de capul lui şi că cei de la FRF au acceptat. „Nu putea fi intonat integral imnul. Strofele au fost alese de Federaţia Română de Fotbal. Nu aruncaţi cu pietre în munca omului. S-au ales strofele, nu puteau fi toate cântate. E o obrăznicie. Mi s-a zis să cânt acele două strofe. Am ales strofele împreună cu Federaţia. Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume/Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, apoi am repetat primul refren. Primul refren l-am ales ca să îi îndemnăm la luptă. Dacă spuneam Triumfător în lupte, un nume de Traian!, se interpreta politic. E ca o glumă acum. Dacă cântam asta după spuneaţi de ce aţi cântat asta“, a declarat ofuscat  Marcel Pavel. Pentru gusturile sale politice probabil ar fi fost mai bună varianta „Triumfător în lupte, un Crin şi un Cârlan.
Pentru „apogiaturile“ sale pe imn, Marcel Pavel, dar şi Federaţia Română de Fotbal, au fost amendaţi de către Prefectura Capitalei cu suma de 5.000 de lei pentru  intonarea imnului României cu alt text decât cel oficial.  „E o lege foarte clară, nr. 75 din 1994 în a cărei anexă e redat imnul naţional şi tot în această anexă se spune că la manifestările sportive imnul se cântă, potrivit acestui text de lege, în varianta prescurtată, adică strofele 1,2, 4 şi ultima. În alt text de lege se prevede foarte clar că constituie contravenţie intonarea textului naţional cu alt text decât cel prevăzut de lege. Nu ai voie să intonezi imnul pe altă partitură sau cu alt text, sub nicio o formă, e contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 la 5000 de lei. Una dintre persoanele care pot constata această contravenţie fiind prefectul Capitalei. Luând act, aseară fiind prezent la meci, de această contravenţie, voi emite un act prin care organizatorul şi persoana vinovată, adică domnul Marcel Pavel, vor fi sancţionaţi cu amendă de 5000 de lei pentru încălcarea unui text de lege expres şi, pentru al doilea motiv, pentru că dacă noi în ţară nu respectam valorile naţionale ce pretenţii să avem să fim respectaţi în competiţiile internaţionale. Vă reamintesc că drapelul, imnul şi stema sunt simboluri ale statului român, de la respectarea cărora nu avem voie să abdicăm, nici moral, nici legal“, a declarat Mihai Cristian Atănăsoaie, prefectul Capitalei.

Lăutar la Vântu pe 666 de lei
Prietenia cu prietenii PSD-ului este notorie. Ziarul „Curentul“ scris în urmă cu un an despre banii pe care îi împărţea Sorin Ovidiu Vîntu cântăreţilor românii. Cum Pavel, „nu face nicio discriminare“, acesta nu a avut nici o reţinere să fie trecut pe ştatul de plată al mogulului. Ridicol, acesta a încasat în 2008 de la Realitatea Media, oficina lui Vîntu, suma de 666 de lei. „Nu ştiu ce să vă spun. Trebuie să verific. Momentan sunt în vacanţă“, declara la fel de fâstâcit ca acum Marcel Pavel pentru „Curentul“. Acesta nu a „performat“ întotdeauna melodii precum „Frumoasa mea“. La începutul anilor ‘90, Marcel Pavel era doar un simplu interpret  de muzică turcească, grecească şi manele în formă incipientă . Pe vremea aceea, Pavel făcea furori la concursurile de Miss Piranda. Astăzi, acest personaj abject a ajuns să ne cânte în versiune proprie (a se citit USL -n.r.) imnul Naţional din care Traian dispare într-un nouă variantă rolleriană. Şi ăsta nu e un manelist!
AUTOR NICOLAE BUCUR
SURSA CURENTUL

CELE DOUA OBSESII USL SI CUM VA FI PACALIT PNL

Crin Antonescu şi Victor Ponta, cei doi lideri ai alianţei, se transformă încet, dar sigur, din lideri politici în persoane instabile cu obsesii aproape convulsive. Spre deosebire însă de Ponta, liderul liberal şi-a păstrat pe masă doar cărţi necâştigătoare.

Cei doi nu pot face evaluări politice, nu pot articula păreri economice pertinente şi probabil că nici nu vor, fiindcă sunt asediaţi de cel puţin două obsesii: suspendarea preşedintelui Traian Băsescu şi dispariţia PDL.

USL nu vrea să demonstreze că are idei mai bune, soluţii mai consistente sau programe mai sănătoase pentru ţară, de aceea Victor Ponta, Crin Antonescu şi Dan Voiculescu se concentrează doar asupra propriilor obsesii. Într-un fel e de înţeles fiindcă, spre deosebire de restul gândurilor, obsesiile nu pot fi ignorate. Zilele trecute, Crin Antonescu a explicat că ţinta PNL până la alegeri este dispariţia PDL: „În 2012 ori nu mai există ei, ori nu mai existăm noi“. Varianta a doua din prezicerile liderului PNL s-ar putea verifica şi dacă PDL pierde alegerile, fiindcă mariajul liberalilor cu socialiştii ar putea duce la dispariţia celor care au votat în ultimii 20 de ani PNL. Oamenii vor vota împotriva lui Traian Băsescu sau împotriva lui Emil Boc şi a măsurilor lui neinspirate, împotriva micilor sau marilor ticăloşii făcute de PDL, dar e greu de crezut că votanţii liberali vor aplauda hibridul USL, în spatele căruia tronează, alături de Crin Antonescu, Felix-marele aranjor al Antenelor şi Ion Iliescu, comunistul reformat care a confiscat Revoluţia din decembrie ’89. După cum arată sondajele, mulţi liberali nu vor să voteze, iar alţii preferă mai degrabă să susţină partidul lui Traian Băsescu decât pe cel al lui Ion Iliescu. În acelaşi timp, planurile pe care şi le-a făcut PNL cu PSD seamănă cu cele ale fetei sărmane şi naive care vrea să pună mâna pe averea boierului: se lasă sedusă, dar nu reuşeşte să devină stăpâna casei. În eventualitatea în care USL ar câştiga alegerile, premierul va fi de la PSD, iar liberalii vor primi fotolii marginale şi greu de crezut că vor putea dicta politicile economice ale unui Executiv condus de un socialist. Apoi până în 2014, când ar urma să fie susţinut liderul PNL la prezidenţiale, se vor întâmpla multe lucruri, poate chiar intrarea în cursă din partea PSD a lui Adrian Năstase. Dacă USL nu reuşeşte să câştige însă alegerile, atunci singura scăpare a liberalilor este să revină cu coada între picioare sub umbrela lui Traian Băsescu, în condiţiile impuse de preşedinte. În ambele cazuri PNL va ieşi în pierdere şi, în plus, va fi văzut în ochii electoratului ca o amantă nesătulă care a sărit dintr-un pat în altul doar pentru beneficii materiale şi care, în cele din urmă, a ajuns pe stradă.

Crin Antonescu este optimist, iar obsesiile îl blochează, aşa că nici nu are urechi pentru ceea ce-i spun unii colegi din partid. Pentru liderul PNL, dispariţia PDL şi suspendarea lui Traian Băsescu sunt singurele probleme. La fel ca şi Victor Ponta sau Felix-definitiv şi irevocabil turnător al Securităţii, caută soluţii doar pentru obsesiile lui. Dan Voiculescu alias Felix vrea să modifice Constituţia în aşa fel încât, dacă un milion de români sunt de acord, preşedintele să poată fi suspendat. N-are nici o importanţă pentru USL, care girează această propunere, că în România şeful statului este ales cu circa cinci milioane de voturi. Obsesiile obturează logica şi bunul simţ, de aceea Antonescu, Ponta şi Voiculescu pot vorbi doar despre Băsescu.

AUTOR SABINA FATI

SURSA ROMANIA LIBERA 

EVAZIUNE FISCALA DE PESTE 300 DE MILIOANE DE EURO SI 91.000 PICATI LA BAC

Corupţia se învaţă la şcoală
Pentru mulţi români, cei care fură, copiază, dau sau iau şpagă nu sunt hoţi, infractori, ci oameni care „se descurcă“. În învăţământ, ca şi în alte domenii, s-a construit ideea că se pot promova examenele şi lua note mari fără să înveţi, dacă „te descurci“. Numai proştii învaţă, şmecherii ştiu cui să împartă cadouri şi cu cine să facă meditaţie! Aceeaşi mentalitate o întâlnim şi în rândul profesorilor când vine vorba de meditaţii - numai proştii le declară şi plătesc impozite!
În ciuda muncii depuse la clasă (prea puţin remunerată, spun profesorii) şi a meditaţiilor, anul acesta din peste 200.000 de absolvenţi de liceu, peste 91.000 nu au reuşit să promoveze examenul „maturităţii“. Deşi toată lumea ştia că ratele mari de promovabilitate din anii anteriori erau nerealiste, rezultatele de la bacalaureatul din acest an au şocat. Părinţii plăteau meditaţii, profesorii distribuiau răspunsurile înainte de examen, elevii copiau şi toată lumea era mulţumită. Până anul acesta, când camerele de luat vederi instalate în sălile de examen au stricat planurile „şmecherilor“. Piaţa meditaţiilor era evaluată anul trecut la 320 milioane de euro. La Fisc însă, veniturile declarate din meditaţii se ridică abia la 1.080.000 de euro.
Rezultă o sumă de 319 milioane de euro - venituri nedeclarate. Venituri pentru care profesorii nu au plătit impozit la bugetul de stat. Acelaşi buget care ar trebui însă să le susţină creşterile salariale, pentru că, nu-i aşa?, salariile în învăţământ sunt foarte foarte mici. Tot anul trecut, părinţii au plătit lunar 26,7 milioane euro pentru pregătirea suplimetară a copiilor lor.
Raportând aceste sume la rata de promovabilitate de la Bac, îi întrebăm pe „şmecherii“ care au contribuit la aceste rezultate cine pierde şi cine câştigă...
Revenind la „proştii“ care declară veniturile din meditaţii, datele puse la dispoziţie de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), la solicitarea ziarului „Curentul“, arată că pentru anul 2010 au fost identificate 1.523 de persoane care au declarat venituri realizate din activitatea de prestări servicii meditatori, în sumă totală de 4.538.914 lei (venit net anual).
Trebuie să precizăm că datele prezentate de ANAF se referă la persoanele fizice care au declarat venituri din prestare servicii executate de meditatori, impuse pe bază de norme de venit, cât şi în sistem real pe cod CAEN 8559 „Alte forme de învăţământ“, neputându-se identifica care dintre acestea sunt cadre didactice.
Chiar dacă toate cele 1.523 de persoane ar fi profesori, numărul celor care plătesc impozite este extrem de mic.
Cifrele ANAF se raportează la un număr de 206.376 de cadre didactice (numărul total de profesori care au predat la clasele I-XII în anul şcolar precedent, potrivit Ministerului Educaţiei).

Doar 0,7% dintre profesori au depus declaraţii la Fisc
Un calcul simplu arată că doar 0,73% dintre profesori şi-au declarat şi plătit impozitul pe meditaţii la Fisc.
Trebuie să recunoaştem însă că s-a înregistrat o uşoară creştere (0,04%) faţă de anul anterior. În 2009, doar 1443 de persoane îşi declaraseră veniturile din meditaţii - 0,69% din numărul total de profesori.
Nu doar procentul celor care îşi declară veniturile din pregătirea suplimentară a elevilor este mic, ci şi suma declarată -  4.538.914 lei, adică 1.080.693 de euro.
Avånd în vedere că piaţa meditaţiilor era estimată în 2010 la 320 milioane de euro, rezultă o sumă de 318.919.307 euro - venituri nedeclarate.
Potrivit art.9, alin. (1) litera a, din Legea 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvårşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.
Astfel că putem vorbi de o evaziune fiscală de aproape 319 milioane de euro.

Pregătire pentru... BAC
Potrivit unui studiu realizat de firma Daedalus Millward Brown în vara lui 2010, 17% din totalul elevilor cu vârste cuprinse între 6 şi 19 ani au făcut meditaţii anul trecut.
Pentru 2010, cifrele din studiu arată că numărul elevilor care fac meditaţii este de 617.000, iar o oră de meditaţie ajunge, în medie, la 18 lei.
Studiul arată că părinţii plătesc lunar 26,7 milioane de euro pentru pregătirea suplimetară a copiilor lor.
Studiul mai arată că matematica, limba engleză şi limba română sunt disciplinele la care elevii fac cele mai multe meditaţii.
La engleză fac meditaţii în special copiii din clasele I-IV, iar la matematică şi la limba română cei de la gimnaziu.
La liceu, elevii încep pregătirea pentru Bacalaureat şi admiterea în facultate şi fac meditaţii şi la chimie, fizică, biologie, istorie şi limba franceză. Cercetarea arată că 30% dintre elevi fac meditaţii cu profesorul pe care îl au şi la clasă, în timp ce 60% fac ore suplimentare cu un alt profesor.
68,1% dintre cei care fac meditaţii cu profesorul de la clasă şi-au justificat alegerea prin faptul că acesta este un bun profesionist, iar 8,6% speră că, astfel, profesorul va fi mai indulgent.
În ceea ce priveşte domiciliul, 7% dintre copiii care locuiesc în mediul rural şi 27% dintre cei care locuiesc în mediul urban au făcut pregătire suplimentară.
Astfel, 83% din suma pentru medidaţii e încasată de profesorii de la oraş, iar 17% din bani merg la dascălii din mediul rural.
O oră de meditaţie ajunge, în medie, la 18 lei. În Ardeal şi Banat, meditaţiile dintr-o lună costă 148 de lei, în Dobrogea - 215 lei/lună, iar în Moldova - 189 de lei/lună. Potrivit studiului, părinţii din Bucureşti dau cei mai mulţi bani pe meditaţii, 265 de lei/lună.
Cercetarea a fost realizată în perioada 23 aprilie-15 mai 2010, pe un eşantion de 1.500 de chestionaţi, iar interviurile au fost realizate cu părinţii copiilor care merg la meditaţii.

2.000 de euro pe lună din pregătirea suplimentară
Când sunt întrebaţi de meditaţii, profesorii spun că sumele sunt mici şi nu fac decât să rotunjească salariul de mizerie primit de la stat.
Datele de la Fisc arată însă că sumele încasate din pregătirea suplimentară a elevilor poate ajunge la 2.000 de euro pe lună. Şi aici vorbim doar despre sumele declarate.
Astfel, potrivit datelor ANAF, cel mai mare venit net realizat, declarat pentru activitatea de prestări servicii meditatori, a fost în sumă de 102.112 lei.
Sunt însă şi persoane care declară venituri de 11 lei.
Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), în învăţământ câştigul salarial mediu în luna iulie a fost de 1.747 brut, 1264 de lei net.
Faţă de luna iulie 2010 (lună în care s-a aplicat diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor de bază, conform Legii nr. 118/2010), câştigul salarial mediu net din luna iulie 2011 a crescut în învăţământ cu 11,6%.
AUTOR OANA VOINEA
SURSA CURENTUL 

LARA FABIAN - JE T'AIME