CELE DOUA OBSESII USL SI CUM VA FI PACALIT PNL

Crin Antonescu şi Victor Ponta, cei doi lideri ai alianţei, se transformă încet, dar sigur, din lideri politici în persoane instabile cu obsesii aproape convulsive. Spre deosebire însă de Ponta, liderul liberal şi-a păstrat pe masă doar cărţi necâştigătoare.

Cei doi nu pot face evaluări politice, nu pot articula păreri economice pertinente şi probabil că nici nu vor, fiindcă sunt asediaţi de cel puţin două obsesii: suspendarea preşedintelui Traian Băsescu şi dispariţia PDL.

USL nu vrea să demonstreze că are idei mai bune, soluţii mai consistente sau programe mai sănătoase pentru ţară, de aceea Victor Ponta, Crin Antonescu şi Dan Voiculescu se concentrează doar asupra propriilor obsesii. Într-un fel e de înţeles fiindcă, spre deosebire de restul gândurilor, obsesiile nu pot fi ignorate. Zilele trecute, Crin Antonescu a explicat că ţinta PNL până la alegeri este dispariţia PDL: „În 2012 ori nu mai există ei, ori nu mai existăm noi“. Varianta a doua din prezicerile liderului PNL s-ar putea verifica şi dacă PDL pierde alegerile, fiindcă mariajul liberalilor cu socialiştii ar putea duce la dispariţia celor care au votat în ultimii 20 de ani PNL. Oamenii vor vota împotriva lui Traian Băsescu sau împotriva lui Emil Boc şi a măsurilor lui neinspirate, împotriva micilor sau marilor ticăloşii făcute de PDL, dar e greu de crezut că votanţii liberali vor aplauda hibridul USL, în spatele căruia tronează, alături de Crin Antonescu, Felix-marele aranjor al Antenelor şi Ion Iliescu, comunistul reformat care a confiscat Revoluţia din decembrie ’89. După cum arată sondajele, mulţi liberali nu vor să voteze, iar alţii preferă mai degrabă să susţină partidul lui Traian Băsescu decât pe cel al lui Ion Iliescu. În acelaşi timp, planurile pe care şi le-a făcut PNL cu PSD seamănă cu cele ale fetei sărmane şi naive care vrea să pună mâna pe averea boierului: se lasă sedusă, dar nu reuşeşte să devină stăpâna casei. În eventualitatea în care USL ar câştiga alegerile, premierul va fi de la PSD, iar liberalii vor primi fotolii marginale şi greu de crezut că vor putea dicta politicile economice ale unui Executiv condus de un socialist. Apoi până în 2014, când ar urma să fie susţinut liderul PNL la prezidenţiale, se vor întâmpla multe lucruri, poate chiar intrarea în cursă din partea PSD a lui Adrian Năstase. Dacă USL nu reuşeşte să câştige însă alegerile, atunci singura scăpare a liberalilor este să revină cu coada între picioare sub umbrela lui Traian Băsescu, în condiţiile impuse de preşedinte. În ambele cazuri PNL va ieşi în pierdere şi, în plus, va fi văzut în ochii electoratului ca o amantă nesătulă care a sărit dintr-un pat în altul doar pentru beneficii materiale şi care, în cele din urmă, a ajuns pe stradă.

Crin Antonescu este optimist, iar obsesiile îl blochează, aşa că nici nu are urechi pentru ceea ce-i spun unii colegi din partid. Pentru liderul PNL, dispariţia PDL şi suspendarea lui Traian Băsescu sunt singurele probleme. La fel ca şi Victor Ponta sau Felix-definitiv şi irevocabil turnător al Securităţii, caută soluţii doar pentru obsesiile lui. Dan Voiculescu alias Felix vrea să modifice Constituţia în aşa fel încât, dacă un milion de români sunt de acord, preşedintele să poată fi suspendat. N-are nici o importanţă pentru USL, care girează această propunere, că în România şeful statului este ales cu circa cinci milioane de voturi. Obsesiile obturează logica şi bunul simţ, de aceea Antonescu, Ponta şi Voiculescu pot vorbi doar despre Băsescu.

AUTOR SABINA FATI

SURSA ROMANIA LIBERA 

EVAZIUNE FISCALA DE PESTE 300 DE MILIOANE DE EURO SI 91.000 PICATI LA BAC

Corupţia se învaţă la şcoală
Pentru mulţi români, cei care fură, copiază, dau sau iau şpagă nu sunt hoţi, infractori, ci oameni care „se descurcă“. În învăţământ, ca şi în alte domenii, s-a construit ideea că se pot promova examenele şi lua note mari fără să înveţi, dacă „te descurci“. Numai proştii învaţă, şmecherii ştiu cui să împartă cadouri şi cu cine să facă meditaţie! Aceeaşi mentalitate o întâlnim şi în rândul profesorilor când vine vorba de meditaţii - numai proştii le declară şi plătesc impozite!
În ciuda muncii depuse la clasă (prea puţin remunerată, spun profesorii) şi a meditaţiilor, anul acesta din peste 200.000 de absolvenţi de liceu, peste 91.000 nu au reuşit să promoveze examenul „maturităţii“. Deşi toată lumea ştia că ratele mari de promovabilitate din anii anteriori erau nerealiste, rezultatele de la bacalaureatul din acest an au şocat. Părinţii plăteau meditaţii, profesorii distribuiau răspunsurile înainte de examen, elevii copiau şi toată lumea era mulţumită. Până anul acesta, când camerele de luat vederi instalate în sălile de examen au stricat planurile „şmecherilor“. Piaţa meditaţiilor era evaluată anul trecut la 320 milioane de euro. La Fisc însă, veniturile declarate din meditaţii se ridică abia la 1.080.000 de euro.
Rezultă o sumă de 319 milioane de euro - venituri nedeclarate. Venituri pentru care profesorii nu au plătit impozit la bugetul de stat. Acelaşi buget care ar trebui însă să le susţină creşterile salariale, pentru că, nu-i aşa?, salariile în învăţământ sunt foarte foarte mici. Tot anul trecut, părinţii au plătit lunar 26,7 milioane euro pentru pregătirea suplimetară a copiilor lor.
Raportând aceste sume la rata de promovabilitate de la Bac, îi întrebăm pe „şmecherii“ care au contribuit la aceste rezultate cine pierde şi cine câştigă...
Revenind la „proştii“ care declară veniturile din meditaţii, datele puse la dispoziţie de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), la solicitarea ziarului „Curentul“, arată că pentru anul 2010 au fost identificate 1.523 de persoane care au declarat venituri realizate din activitatea de prestări servicii meditatori, în sumă totală de 4.538.914 lei (venit net anual).
Trebuie să precizăm că datele prezentate de ANAF se referă la persoanele fizice care au declarat venituri din prestare servicii executate de meditatori, impuse pe bază de norme de venit, cât şi în sistem real pe cod CAEN 8559 „Alte forme de învăţământ“, neputându-se identifica care dintre acestea sunt cadre didactice.
Chiar dacă toate cele 1.523 de persoane ar fi profesori, numărul celor care plătesc impozite este extrem de mic.
Cifrele ANAF se raportează la un număr de 206.376 de cadre didactice (numărul total de profesori care au predat la clasele I-XII în anul şcolar precedent, potrivit Ministerului Educaţiei).

Doar 0,7% dintre profesori au depus declaraţii la Fisc
Un calcul simplu arată că doar 0,73% dintre profesori şi-au declarat şi plătit impozitul pe meditaţii la Fisc.
Trebuie să recunoaştem însă că s-a înregistrat o uşoară creştere (0,04%) faţă de anul anterior. În 2009, doar 1443 de persoane îşi declaraseră veniturile din meditaţii - 0,69% din numărul total de profesori.
Nu doar procentul celor care îşi declară veniturile din pregătirea suplimentară a elevilor este mic, ci şi suma declarată -  4.538.914 lei, adică 1.080.693 de euro.
Avånd în vedere că piaţa meditaţiilor era estimată în 2010 la 320 milioane de euro, rezultă o sumă de 318.919.307 euro - venituri nedeclarate.
Potrivit art.9, alin. (1) litera a, din Legea 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvårşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.
Astfel că putem vorbi de o evaziune fiscală de aproape 319 milioane de euro.

Pregătire pentru... BAC
Potrivit unui studiu realizat de firma Daedalus Millward Brown în vara lui 2010, 17% din totalul elevilor cu vârste cuprinse între 6 şi 19 ani au făcut meditaţii anul trecut.
Pentru 2010, cifrele din studiu arată că numărul elevilor care fac meditaţii este de 617.000, iar o oră de meditaţie ajunge, în medie, la 18 lei.
Studiul arată că părinţii plătesc lunar 26,7 milioane de euro pentru pregătirea suplimetară a copiilor lor.
Studiul mai arată că matematica, limba engleză şi limba română sunt disciplinele la care elevii fac cele mai multe meditaţii.
La engleză fac meditaţii în special copiii din clasele I-IV, iar la matematică şi la limba română cei de la gimnaziu.
La liceu, elevii încep pregătirea pentru Bacalaureat şi admiterea în facultate şi fac meditaţii şi la chimie, fizică, biologie, istorie şi limba franceză. Cercetarea arată că 30% dintre elevi fac meditaţii cu profesorul pe care îl au şi la clasă, în timp ce 60% fac ore suplimentare cu un alt profesor.
68,1% dintre cei care fac meditaţii cu profesorul de la clasă şi-au justificat alegerea prin faptul că acesta este un bun profesionist, iar 8,6% speră că, astfel, profesorul va fi mai indulgent.
În ceea ce priveşte domiciliul, 7% dintre copiii care locuiesc în mediul rural şi 27% dintre cei care locuiesc în mediul urban au făcut pregătire suplimentară.
Astfel, 83% din suma pentru medidaţii e încasată de profesorii de la oraş, iar 17% din bani merg la dascălii din mediul rural.
O oră de meditaţie ajunge, în medie, la 18 lei. În Ardeal şi Banat, meditaţiile dintr-o lună costă 148 de lei, în Dobrogea - 215 lei/lună, iar în Moldova - 189 de lei/lună. Potrivit studiului, părinţii din Bucureşti dau cei mai mulţi bani pe meditaţii, 265 de lei/lună.
Cercetarea a fost realizată în perioada 23 aprilie-15 mai 2010, pe un eşantion de 1.500 de chestionaţi, iar interviurile au fost realizate cu părinţii copiilor care merg la meditaţii.

2.000 de euro pe lună din pregătirea suplimentară
Când sunt întrebaţi de meditaţii, profesorii spun că sumele sunt mici şi nu fac decât să rotunjească salariul de mizerie primit de la stat.
Datele de la Fisc arată însă că sumele încasate din pregătirea suplimentară a elevilor poate ajunge la 2.000 de euro pe lună. Şi aici vorbim doar despre sumele declarate.
Astfel, potrivit datelor ANAF, cel mai mare venit net realizat, declarat pentru activitatea de prestări servicii meditatori, a fost în sumă de 102.112 lei.
Sunt însă şi persoane care declară venituri de 11 lei.
Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), în învăţământ câştigul salarial mediu în luna iulie a fost de 1.747 brut, 1264 de lei net.
Faţă de luna iulie 2010 (lună în care s-a aplicat diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor de bază, conform Legii nr. 118/2010), câştigul salarial mediu net din luna iulie 2011 a crescut în învăţământ cu 11,6%.
AUTOR OANA VOINEA
SURSA CURENTUL 

LARA FABIAN - JE T'AIME

REVOLUTIONARI - SECURISTI

Perspectiva pierderii privilegiilor nesimţite îi face pe unii „revoluţionari" să-şi dea arama pe faţă.

Prin gâtlejul lor urlă ticăloşia, lăcomia şi impostura. Escroci de joasă speţă au pozat multă vreme în „eliberatori" ai neamului românesc. În acest timp, şi-au jecmănit compatrioţii ca ultimii borfaşi. Prin complicitatea cu politicienii, în frunte cu tătucul lor, Ion Iliescu, ne-au luat banii sub pretextul că ne vând libertate. Ne-au făcut un bine, carevasăzică.

Iată cum sună un mesaj de „revoluţionar", semnat Liviu şi postat ieri pe www.adevarul.ro:
„Revoluţia română v-a dat libertatea să scrieţi ce vreţi despre revoluţionari, să vă plimbaţi în toată lumea în concedii, să aveţi maşini cu benzină în ele, să fiţi patroni, să aveţi presă liberă, zeci de canale de televiziune şi posturi TV, să munciţi în străinătate, să faceţi politică şi multe alte drepturi pe care până în decembrie 1989 nici nu le visaţi. Francezii îşi respectă şi le dau drepturi familiilor revoluţionarilor şi după 200 de ani, pe când noi, pe lângă faptul că nu toţi revoluţionarii se bucură de drepturi, mai sunt şi denigraţi. Ruşine să vă fie!"
Ruşine să-ţi fie ţie, milogule! La muncă, nu la întins mâna! În afară de 500-600 de euro pe lună, teren intravilan şi extravilan, spaţii comerciale, gratuitate pe transportul în comun, scutire de impozite, vrei cumva şi o plimbare pe Sena, să vezi cum sunt răsplătiţi urmaşii lui Robespierre? Ţi s-a făcut dor de strănepoţii pe care Marat nu i-a avut niciodată? Vrei să vezi cum se plimbă cu metroul parizian fantoma lui Danton, deghizată în cerşetori români - fraţii tăi de bunăstare şterpelită?
În raport cu noţiuni sacre precum libertatea, pentru care pretind că au luptat, profitorii Revoluţiei dâmboviţene se comportă ca nişte mici ceauşeşti de bodegă. Căci iată ce propun ei ca obiectiv principal, într-un manifest de mobilizare - imbecil şi agramat - pentru lupta cea mare, programată în luna august:

„Adoptarea în regim de urgenţă a unor modificări la Legea audiovizualului, astfel ca:
- pe timpul emisiunilor TV, radio sau în articolele de presă scrisă, la menţionarea numelor formatorilor de opinie care au desfăşurat activităţi înainte de 1989, să fie OBLIGATORIE menţionarea funcţiilor politice, colaborarea cu fosta Securitate, presa comunistă în care şi-au desfăşurat activitatea etc.;
- pe timpul emisiunilor TV, radio sau în articolele de presă scrisă, la menţionarea numelor formatorilor de opinie să fie OBLIGATORIE menţionarea faptelor cu caracter penal săvârşite de aceştia înainte sau după Revoluţia din decembrie 1989;
- prezentarea unor fapte care nu pot fi susţinute cu documente sau argumente verificabile de către formatorii de opinie în emisiuni TV, radio sau în articolele din presa scrisă să fie sancţionate cu interdicţia de a mai apare în presa scrisă şi vorbită, pe termen nelimitat, funcţie de gravitatea susţinerilor nefondate".
Băieţii au probleme nu doar cu bunul-simţ, ci şi cu limba română. Dar cunosc la perfecţie tehnicile de manipulare din arsenalul Securităţii. Precum mentorul lor Ion Iliescu, joacă la intimidare şi aruncă sugestii otrăvite. Metodele lor nu reprezintă însă o surpriză: zeci de „revoluţionari" - în frunte cu Gelu Voican Voiculescu - au fost dovediţi turnători ai Securităţii, iar alte sute au dosare în aşteptare.
Cu ocazia asta, vom afla şi noi, poate, ce misiuni au executat ei în decembrie '89, sub pretextul luptei pentru libertate.

P.S. Pentru a echilibra balanţa, public şi un mesaj din tabăra românilor fără certificat de revoluţionar: „Dacă-i plătiţi în continuare pe «revoluţionarii» ăştia, eu nu mai plătesc taxele la stat. O să refuz sau o să găsesc o soluţie să fac asta". Ideea nu-i rea, poate aşa vom reuşi să-i scoatem pe premierul Emil Boc şi pe preşedintele Traian Băsescu din tăcerea suspectă  pe tema „revoluţionarilor".
AUTOR GRIGORE CARTIANU
SURSA  ADEVARUL

PROFITORII REVOLUTIEI

„Răul a fost făcut deja. S-a dat o lege pentru a cumpăra această masă de oameni. Nu poţi da înapoi acum“ – spunea recent George Costin, actualul şef al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), sperând să descurajeze intenţia anunţată a premierului de a reteza vestitele privilegii ale revoluţionarilor. Dar Emil Boc are de ce da înapoi, văzând cum din visteria sleită a statului pleacă anual circa 80 de milioane de euro către revoluţionari. Doar răniţii şi urmaşii celor morţi ar urma să rămână în sarcina bugetului, spune premierul. Pe ceilalţi a încercat oricum să-i arunce undeva, în viitor, eşalonând prin OU din 2010 plata indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei pentru 2012, 2013 şi 2014, iar acum le-ar anula de tot.

Costin, el însuşi un discutabil revoluţionar, ar vrea să spună, lasă-ne, Boc, în durerea noastră de revoluţionari profitori cu indemnizaţii, terenuri, buticuri şi loc de veci şi caută-ţi în altă parte tăieri bugetare, la profesori, doctori, artişti. „Sunt mulţi care trăiesc numai cu acest venit“, argumentează Costin, arătând cu degetul, fără a fi în măsură s-o facă, spre autorii „răului“, spre cei care au dat legea, politicienii. Ei, revoluţionarii, dar numai vreo 20-30.000, aleşi bine din milioanele de oameni care au năvălit pe străzi în decembrie ´89, nu au făcut decât să se supună legii. Gluma s-a îngroşat odată cu dezvăluirile zilnice din presă privind matrapazlâcurile din lumea revoluţionarilor, care, în papuci, la închisoare sau chiar de partea represiunii, au certificate şi drepturi. Schimbând tonul, George Costin, în numele SSPR, dă un comunicat „revoluţionar“ din care nu lipsesc grandilocvenţa, insolenţa, ameninţarea făţişă şi agramatismele: „acţiune de intoxicare a opiniei publice şi de denigrare a revoluţionarilor din Decembrie 1989“, „campanie murdară“ care „s-ar datora implicării revoluţionarilor în eradicarea corupţiei din sistemul judiciar“, în fine, „cine seamănă vânt, culege furtună“.

Istoria afacerii cu certificatele de revoluţionar începe în 1990, când lui Ion Iliescu încă îi tremura cămaşa pentru scaunul prezidenţial în care urcase de curând. Nu ezită să apeleze la formaţiuni paramilitare, muncitori, mineri şi, de ce nu, revoluţionari. De cei din urmă se ocupă fidelul său consilier, Dan Iosif. Aşa apare Legea 42/1990, prin care erau răsplătiţi generos unii revoluţionari. Dacă până în acel moment cele câteva organizaţii de revoluţionari cereau vehement adevărul despre revoluţie, un lucru tare neplăcut lui Iliescu, prin lege li se dă o ţintă suculentă: să alcătuiască dosare pentru obţinerea drepturilor materiale.

Organizaţiile se pun pe treabă. Mai mult, încep să înflorească pretutindeni în ţară alte şi alte organizaţii, filiale ale organizaţiilor, cu un număr sporind vertiginos de revoluţionari înfometaţi, toţi uitând de „Adevărul despre revoluţie“, ceea ce Ion Iliescu chiar îşi dorise. Când CDR ajunge la putere, în 1996, premierul Victor Ciorbea restrânge drepturile acestei caste privilegiate, în ciuda ameninţărilor şi presiunilor conduse de Dan Iosif, numai că este lăsat descoperit de gestul teatral al preşedintelui Constantinescu dând mâna lui Dan Iosif, într-unul din corturile în care se făcea greva foamei pentru privilegii. În mandatul PSD din 2000-2004 este ticluită şi pusă în aplicare Legea 341, intitulată pompos „a recunoştinţei“, votată de parlamentarii tuturor partidelor politice. În esenţă, această lege lărgeşte calea abuzurilor, a inechităţilor, a posibilităţilor de fraudare, şi, pe cale de consecinţă, a drepturilor materiale, de acum cu mult mai substanţiale. Pentru a-i cuprinde şi pe alţi amatori de privilegii, este inventată în lege categoria „luptători remarcaţi prin fapte deosebite“, lăsând în sarcina şefilor de organizaţie de a-şi da avizul cine a fost sau nu luptător cu merite deosebite.

Traficul de certificate, unele pentru preschimbare, altele pentru a fi obţinute, se face la lumina zilei, sub şefii de organizaţii, care pun mâna astfel pe o găină cu ouă de aur. Dacă mai adăugăm că legea include şi cumpărarea sediilor pe nimic, la fel ca la partidele politice, tuturor celorlalte binecuvântări li se adaugă şi perspectiva unor frumoase afaceri imobiliare. Deşi clamează demagogic eliminarea impostorilor, Legea 341 le sporeşte numărul şi rafinează procedurile de fraudare, totul sub oblăduirea SSPR şi a Comisiei Parlamentare a Revoluţiei, la conducerea cărora se succed tot oameni de încredere ai lui Iliescu. De altfel, Iliescu este validat ca revoluţionar de frunte, peste rând, de Comisia parlamentară prezidată de Sergiu Nicolaescu şi Emilian Cutean. Goana după certificate duce la aberaţii inimaginabile: se iau adeverinţe de la biserici, grădiniţe, fabrici de bere, cum că acolo X sau Y a desfăşurat „acţiuni de luptă“; se truchează fotografii, cu capete disproporţionat de mari lipite pe trupuri; un cutare şef de organizaţie îl promovează pe un ins ca revoluţionar, doar ca să poată să-şi recupereze de la acesta o datorie; naraţiunile din cererile revoluţionarilor petenţi sunt copiate din cărţi subvenţionate de SSPR, în fine, chiar şi descoperită, nicio persoană nu e condamnată pentru fals.

Cum procedura de pătrundere în casta profitorilor se arată a fi laborioasă, termenul de predare a actelor, prevăzut în lege la 6 luni, se amână de opt ori. Imprudent, Legea recunoştinţei a inclus şi un articol privind exmatricularea din rândul privilegiaţilor a celor descoperiţi colaboratori ai Securităţii, ceea ce, în guvernarea Năstase, când dosarele se aflau sub cheie, nu presupunea niciun risc. Când însă CNSAS a primit bună parte din arhiva de la SRI, revoluţionari numeroşi s-au găsit pe lista colaboratorilor şi chiar a ofiţerilor. Dar pierderea automată a calităţii de revoluţionar în cazul celor deconspiraţi nu se întâmplă. Practic, e necesar un vot al unei comisii speciale din cadrul SSPR; şi, oricum, „o bună parte dintre judecători sunt din acelaşi aluat cu informatorii. A fost un caz celebru cu un judecător care la noi era pe liste la informatori şi el dădea verdicte de necolaborare la foşti colegi ai lui, informatori“, relatează Mircea Dinescu, membru CNSAS.
Premierul Boc nu are de ce ezita: măcar raţiunile austerităţii, care l-au împins să taie tot soiul de indemnizaţii, îl pot motiva să amputeze în sfârşit această cangrenă.
AUTOR RODICA PALADE
SURSA : REVISTA 22 

VICTOR PONTA SI DAN SOVA ANCHETATI DE DNA

Procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA) au fost sesizați de reprezentanții Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) cu privire la președintele PSD, Victor Ponta, și senatorul PSD Dan Șova. Sesizarea ANAF ar avea la bază contractele semnate cu complexurile energetice Rovinari și Turceni, dar și firma care sponsorizează cursele de raliu la care participă președintele PSD.
„Complexurile energetice de la Rovinari şi Turceni au fost pejudiciate de conducere cu 60 – 70 de milioane de lei (16  - 17 milioane de euro), în perioada 2007 – 2009, iar printre societăţile care au contribuit la realizarea acestei pagube se află şi firma domnului Şova, care a încheiat cu cele două complexuri contracte care nu întrunesc condiţiile de legalitate", a spus Sorin Blejnar, şeful ANAF.Potrivit acestuia, DNA va verifica din punct de vedere legal contractele. „A fost sesizată DNA, pentru a  se vedea dacă se întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni economice", a mai spus Blejnar.
Nu există o sesizare penală referitoare la firma domnului Şova, ci doar o sesizare generală, care vizează activitatea firmei din anii 2007, 2008 şi 2009.
Surse din cadrul ANAF au confirmat pentru EVZ că există o sesizare în cazul lui Victor Ponta, aceasta vizând legătura sa cu avocatul Dan Şova.

Senatorul PSD Dan Șova este vizat de o anchetă ANAF în legătură cu obţinerea a peste un milion de euro în mod necuvenit de la Complexul Energetic Turceni, sub formă de primă de performanţă. "Mă bucur că ANAF a luat această decizie. Poate față în față cu procurorii se vor lămuri lucrurile", a declarat Șova la Realitatea Tv, unde a precizat că contractele sale sunt legale.

Dan Șova: „Este o făcătură”

Senatorul PSD, Dan Șova nu este convins că sesizarea ANAF către DNA privind contractele de la Rovinari si Turceni are legătură cu el sau cu Victor Ponta, ci mai degraba cu directorii de acolo. Șova a precizat că nu există nici un fel de problemă și că absolut totul este o făcătură.
"Din punctul meu de vedere, este un atac pur politic făcut de Blejnar, care nu vrea altceva decât să-şi acopere problemele de natură pur penală. Este făcut împotriva unor contracte pe care eu le-am avut înainte de a fi în viaţa politică", a spus Șova, precizând că datorită contractelor companiile de stat au avut numai de profitat şi se va demonstra acest lucru.

"Dacă cineva ține neaparat să mă duc la DNA, mă voi duce. Nu uitați ca sunt un om care vine din sistemul de justiție, sunt un om care comunică cu organele statului și mi se pare normal ca orice nelămurire pe care o are cineva, să o tranșăm. Dacă actuala putere crede că poate să ne miște din tot ceea ce am decis noi - de a face bine României - prin asemenea lucruri,se înșeală. Ne vom prezenta la DNA. Eu, cel puțin, mă voi prezenta dacă voi fi chemat - pentru că nu am convingerea în acest moment că sesizarea este făcută în legatură cu mine si cu dl Victor Ponta, este posibil sa fie făcută în legatura cu directorii, nu cu noi - dar dacă este făcută în legătură cu noi, mă voi prezenta, mă voi duce, voi da toate explicațiile care mi se vor cere si veți vedea că lucrurile se vor lămuri fără nici un fel de problemă", a spus Șova la Realitatea TV.

Senatorul PSD a explicat și de ce nu crede că sesizarea ANAF are legătură cu el și anume pentru că recent ANAF l-a înștiințat că nu are "calitatea" care să-i permită să vadă actul de control efectuat la cele două complexuri energetice.  "S-a primit o adresă acum trei sau patru zile în care ANAF-ul scrie negru pe alb că nu avem calitate să vedem acel act de control. Deci, dacă ți se spune că nu ai calitatea, înseamnă că nu ai legătura cu el. De aceea si spun ca am rezerve ca sesizarea este facuta în legatura cu mine sau cu dl Victor Ponta", a mai spus Șova. 

Ponta, chemat la ANAF

Pe de altă parte, Casa de avocatură a senatorului PSD, Şova şi asociaţii, a obţinut un contract de asistenţă juridică de 1,8 milioane de euro cu complexul energetic din Gorj.
Luna trecută, Victor Ponta a fost chemat la ANAF pentru a explica suma de 180.000 de lei primită de la Cabietul de avocatură "Şova şi asociaţii".
ANAF s-a mai interesat şi de o sponsorizare făcută maşinii cu care Victor Ponta participă la raliu. La ultima cursă la care a participat, defăşurată sâmbătă la Sinaia, Ponta avea afişat ca singur sponsor pe maşina de concurs Daciana, soţia acestuia.
SURSA www.evz.ro

CATALIN PREDOIU : '' IN UNELE CAZURI LA ICCJ E VORBA DE TERGIVERSARE ''

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a declarat într-un interviu că în unele dosare aflate la ÎCCJ e vorba despre tergiversare, iar judecătorii nu ar trebui să se uite neapărat la inculpat, ci la probe, astfel încât să termine de judecat cauza. „Am observat poziţii ale Înaltei Curţi, studii care s-au aplecat asupra cauzelor de amânare. Există şi motive, unele întemeiate, pe care le-au invocat judecătorii câteodată pentru trenarea acestor dosare, dar în unele dintre ele, după părerea mea, este clar vorba despre o tergiversare. Acolo nu poţi să spui: «Nu am judecat, pentru că nu am avut săli». În patru ani cred că ai fi putut găsi o sală să judeci dosarul. Dacă această întârziere trenează, suspiciunile sunt inevitabile şi nu trebuie nimeni să interpreteze o astfel de suspiciune drept o ingerinţă în actul de justiţie. De aceea am spus că judecătorii trebuie să judece în materie de corupţie după probe şi nu după cariera prezentă sau viitoare în politică a inculpatului“, a precizat Predoiu. Ministrul a adăugat că din moment ce întârzierile vin în aceste dosare, din moment ce nu toate pot fi justificate procedural sau logistic, atunci nu mai rămâne decât întrebarea: ce anume îl opreşte pe acel judecător să treacă la judecată. „Ei sunt independenţi, nimeni nu se poate atinge de ei şi e foarte bine să fie aşa şi aşa va rămâne. Prin urmare, aşa cum noi la Ministerul Justiţiei ne facem programul şi agenda ministrului indiferent de opţiunile politice ale unora sau altora, cred că tot aşa şi judecătorii trebuie să judece fără să se uite neapărat la inculpat, ci la probe. Eu aşa percep acea figură emblematică care simbolizează justiţia, legată la ochi: nu te uiţi la inculpat, te uiţi la probe. Sper ca ceea ce ni se transmite de la nivelul Înaltei Curţi, şi anume o preocupare faţă de această soluţie, să se materializeze în lunile care vin. În acelaşi timp, sper să se rezolve şi această problemă a promovării judecătorilor la Înalta Curte, după cum sunt extrem de preocupat să rezolvăm în fine şi problema acestui sediu al Înaltei Curţi şi când spun „sediu“ nu mă refer doar la suprafaţa desfăşurată aflată la dispoziţia judecătorilor şi personalului auxiliar, este o primă necesitate, dar sediul Înaltei Curţi trebuie să fie o clădire extrem de reprezentativă, clădire care să arate că într-adevăr statul român acordă Justiţiei un rol pe care îl merită“, a mai explicat Predoiu.

Inspecţia judiciară ar trebui să se detaşeze de CSM

Ministrul a mai precizat în cadrul interviului că o distanţă cât mai mare a inspecţiei faţă de CSM va constitui o încurajare pentru cei din interiorul direcţiei să evolueze fără să se preocupe prea mult de reacţia CSM, fără să tragă cu ochiul la reacţiile membrilor CSM. „În acelaşi timp, nu e un panaceu această soluţie. Ea trebuie combinată cu o altă mentalitate care trebuie să vină, un alt stil de management al instituţiei. Acest alt stil de management poate fi impus de actualul management sau de un alt management. Poate că un manager care este mai aplecat pe partea investigativă poate stimula şi apetilul inspectorilor pentru concluzii mai tranşante şi mai curajoase. Aceşti oameni care formează inspecţia trebuie să înţeleagă că de ei atârnă într-un fel modul în care reacţionează colegii lor magistraţi. Este o reacţie în lanţ, o reacţie domino“, a precizat Predoiu.
SURSA CURENTUL